Naiada

Printre verdeaţa smălţuită
De flori cu vesele culori
Se scurge apa încreţită
    De-ai zorilor fiori.

Iar lângă ţărmul cu răchite
Răsare goală până-n brâu,
Cu sânuri albe şi-mpietrite,
    Naiada limpedelui râu.

Şi pe când vântul o sărută
Cu şiretlic de vagabond,
Ea zâmbitoare şi tăcută
    Îşi stoarce părul blond.