Dorul întâlnirei, de Gheorghe Asachi

Iac-aproape acea zi,
Întru care soarta crudă
Ruga mea va să audă
Ş-a ei legi va îmblânzi!

S-a plini duiosul dor,
Ca să văd a zânei mele
Seninoase, chiare stele,
Ce m-aprind d-atât amor.

Acea faţă voi vedea,
Ce s-asamănă c-o floare,
Unde sânt vieţuitoare
Gândul ş-inimioara mea.

Noi în frunte vom privi
Sufletelor noastre stare,
Şi ce dulce lacrâmare
Împreună vom uni!

Ea-mi va spune al ei chin,
Eu a mea durere-oi zice;
Amor, în cea zi ferice,
Vino, -nvaţă-un nou suspin!