Istoria ieroglifică, de Dimitrie Cantemir

[PRUNDUL EVFRATHULUI MĂRGĂRITARIU NAŞTE]
Prundul Evfrathului mărgăritariu naşte,
Cămila din iarbă cele scumpe paşte.
Mâna Afroditii cunună-mpleteşte,
Evfrathul Evropii nou lucru scorneşte.
Din cele cu soldzi Helgile iveşte,
Norocul ce va toate biruiaşte.
Cu(nu)na-npletită norocul o tinde,
Capul fără crieri cu mâna o prinde.
O, Helge, ficioară, frumoasă nevastă,
Nevastă ficioară, ficioară nevastă,
Cămila să ragă, tâlcul nu-nţăliagă.
Margă la Athina ce iaste s-aliagă.
Ficioară nevastă, nevastă ficioară,
Peste şese vremi roada să-i coboară,
Fulgerul, fierul, focul mistuiască,
Patul nevăpsit nu să mai slăvască.

[ÎN MUNTELE CEL ÎNALT...]
În muntele cel înalt coada Struţului,
În copaciul cel mai mare cornul Boului.
Galbănul şi albul toate biruiaşte,
În cap de Cămilă corn de buăr creşte.
Vrăjitorii vândzători ce nu nemeresc?
Pe frumos soare şi lună, toate povestesc.

[ÎN CINDZĂCI DE SINGEROASE...]
În cindzăci de singeroase
Vom pre cele lăcrămoase,
Ochii umedzi să le ştergem,
La moşie să ne mergem
Vidra peşte, Corbul stârvuri
Cerce-n vârtopi, nu prin vârvuri
Să să urce fără cale,
Şi să-şi cate ale sale.

[CU PENELE ŞOIMUL...]
Cu penele Şoimul vântul despicând,
Cu Bâtlanul negru cuvântul puind,
Corbul dinceput cu rău tirăneşte,
Nici din hereghie pre drept stăpâneşte,
Ce-n cuibul altora oaăle ci-au scos,
Tare laba Şoimului le va da-le gios.
Cel ce un corn, iute, mai iute la minte,
Ale sale cere cu svinte cuvinte.
În curândă vreme, după fulger, tunul
Rău îi va detuna, din mulţi păn'la unul.

1705