IX. Premiile

Societatea literară română şi-a început activitatea la 1 august 1867, cu un program de lucru care prevedea, în primul rând, elaborarea gramaticii şi a dicţionarului limbii române. Pentru stimularea acestor activităţi, Societatea, devenită Academia Română, a instituit un premiu de 300 de galbeni, care avea să fie dat, în anul 1868, lui Timotei Cipariu, pentru "Gramatica limbii române". Acesta a fost primul premiu literar acordat la noi. În anii următori Academia Română a primit numeroase donaţii destinate încurajării creaţiei ştiinţifice şi literare. Din fondurile respective s-au înfiinţat, între altele, douăzeci şi patru de premii literare, cele mai importante fiind: Premiul Evanghelie Zappa, Premiul Alexandru Ioan Cuza, Premiul Herescu-Năsturel şi Premiul Vasile Adamachi. În secolul trecut aceste premii au fost acordate unui număr de 34 de scriitori, între care: Vasile Alecsandri, pentru Despot Vodă; George Coşbuc - traduceri; Delavrancea - Paraziţii; B.P. Hasdeu, N. Iorga, Al. Odobescu - pentru istorie (1874, 1877, 1899); Al. Vlahuţă - Clipe de linişte; T. C. Văcărescu - Luptele românilor; A.D. Xenopol - Istoria românilor. Premierile s-au făcut în conformitate cu dispoziţiile testamentare ale donatorilor. Evanghelie Zappa, lăsând un fond de 5 000 de galbeni, menţiona în testament: "Să se dea, în fiecare an, câte un premiu pentru lucrarea gramaticii române şi câte un premiu pentru cele mai bune traduceri din clasici". La rândul său, domnitorul Cuza, oferind 5 600 de galbeni din lista sa civilă, dorea să se premieze: "Cele mai bune lucrări istorice şi cele mai bune traduceri din clasici". Generalul Herescu-Năsturel: "să se premieze cele mai bune cărţi ale anului", iar Vasile Adamachi: "Cele mai bune scrieri morale". Un alt mare donator - Constantin Hamangiu - îşi lăsase întreaga avere pentru a se premia - începând din anul 1930 - "Cel mai bun roman cu subiect din viaţa românească; cea mai bună piesă de teatru; cele mai bune poezii; cel mai bun critic". Din anul 1868 şi până în anul 1947, Academia Română a acordat scriitorilor 120 de premii pentru: poezie, proză, dramaturgie, critică şi traduceri. Numărul scriitorilor premiaţi pare mare; totuşi s-a considerat că, în ansamblu, premierile au fost insuficiente şi distribuirea lor s-a făcut defectuos şi, în multe cazuri, arbitrar. Exemple în această privinţă sunt nenumărate, dar nu vom reaminti decât două - cele mai flagranate. În 1886 şi 1888, Alexandru Vlahuţă, care prezentase Academiei Române volumele Poezii şi Nuvele, pentru a concura la Premiul Heliade, este respins. Aceasta a făcut ca mai târziu - în 1896 - când Academia l-a numit membru corespondent, Vlahuţă să refuze alegerea, punând instituţiei întrebarea, publicată în ziarele din capitală: "Pentru care motiv am fost ales membru corespondent? Pentru cărţile mele? Dar ele sunt proaste; au fost respinse la premiere". Al doilea caz, mai flagrant: Victor Eftimiu, scriitor de mare valoare, prezent, în 1905, în zeci de reviste literare, şi din 1912 cu numeroase volume în proză, poezie, teatru, memorialistică, istorie (până în 1932 îi apăruseră 54 de volume diferite), n-a primit din partea Academiei Române nici un premiu. Alţi mari scriitori au fost trecuţi cu vederea la distribuirea premiilor Academiei: Eugen Lovinescu, Ion Minulescu, Ion Pillat, G. Topârceanu, Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Barbu, Gib Mihăescu.

Întemeietorii Societăţii Scriitorilor Români, având în vedere această stare de lucruri evidenţiată începând cu cazul Vlahuţă, din 1896, şi preconizând o independenţă în aprecierea valorilor literare, au precizat în regulamentul de funcţionare, votat în anul 1909: "Societatea va putea plăti anual premii, din fondurile sale, când acestea vor îngădui, sau când persoanele binevoitoare vor lega sau oferi sume cu asemenea destinaţie". Îngăduinţa bugetară aşteptată a fost aplicată, pentru prima dată, în anul 1921, sub preşedinţia lui Corneliu Moldovanu. În adunarea generală de la 11 iunie 1922, acesta anunţă instituirea premiilor: "Suntem o asociaţie de profesionişti, strânşi la un loc prin solidaritatea intereselor generale care privesc pe de o parte cultura, iar pe de alta, apărarea intereselor noastre de muncitori intelectuali [...]. Pentru a da o mai mare însufleţire mişcării literare din ţară, societatea înfiinţează primele premii [...]". Au fost premiaţi atunci: George Gregorian - volumul Poezii; Al.T. Stamatiad - volumul Parabole şi Calistrat Hogaş - Pe drumuri de munte. Liviu Rebreanu, care face raportul de premiere, scrie: "Nici un scriitor n-a avut, ca Hogaş, darul de a cuprinde în scrisul său natura împreună cu toată viaţa ei. Hogaş a murit acum patru ani, sufletul lui însă a rămas în filele cărţilor, pe care ochii lui pământeşti nu le-au putut vedea. Încoronând astăzi cărţile lui Hogaş, cu cel dintâi premiu literar al ei, Societatea Scriitorilor Români are mulţumirea de a îndeplini şi un act de pietate faţă de un mare şi încă nepreţuit îndeajuns scriitor al neamului românesc". Suma de 4 000 de lei cuvenită premierii lui Hogaş a fost depusă pentru crearea unui fond necesar ridicării unui monument al scriitorului. În anul următor, la Academia Română, Mihail Sadoveanu şi Octavian Goga raportau preşedintelui înaltei instituţii: "Lipsa de fonduri îndestulătoare se răsfrânge şi asupra premiilor, care apar insuficiente. Posibilitatea de a face mai mult a fost împiedicată de planurile materiale prea restrânse pentru menirea şi importanţa Academiei şi viaţa naţiunii române. Nădăjduim şi noi în posibilităţi mai întinse şi în vremuri mai bune. 1 iulie 1923". Academia, deşi avea donaţii suficiente pentru premieri, nu acordase în anul acela decât trei premii literare.

Condiţiile de premiere îndeplinite de Societatea Scritorilor Români dovedindu-se mai juste, Ministrul Artelor instituie, în anul 1923, două premii substanţiale - unul pentru proză şi altul pentru poezie - pe care le pune la dispoziţia Societăţii, anual, aceasta având puteri depline de distribuire. Avem, deci, în acel an 1923 mai mulţi laureaţi: Liviu Rrebreanu, pentru Pădurea spânzuraţilor; Jean Bart - Prinţesa Bibiţa; Corneliu Moldovanu - Purgatoriul; Lucia Manta, N. Hodoroabă - proză; iar pentru poezie: N. Davidescu, Perpessicius, Claudia Millian, G. Talaz şi Radu D. Rosetti. Premierile devenind astfel mai dificile, mai exigente, în anul 1924, Mihail Sadoveanu, ajutat de Liviu Rebreanu, întocmeşte un regulament nou, de care trebuia să se ţină seama la încununarea operelor literare. Cu unele modificări intervenite în anii următori, acest regulament a stat la baza tuturor premierilor până în anul 1945.

Din anul 1922 şi până în anul 1945, Societatea Scriitorilor Români a acordat, în total, 151 de premii, la 120 scritori, printre care s-au aflat şi 7 femei: Hortensia Papadat-Bengescu, Otilia Cazimir, Laura Dragomirescu, Ruxandra Levente, Maria Banuş, Claudia Millian şi Henriette Yvonne Stahl. Cei 120 scriitori premiaţi au fot următorii: Tudor Arghezi, Dumitru Almaş, Vlaicu Bârna, Gh. Brătescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, George Bacovia, Ion Biberi, Dan Botta, Radu Boureanu, S. Bascovici, Al. Busuioceanu, Eugen Bălan, Ion Buzdugan, Jean Bart, I.A. Bassarabescu, Virgil Carianopol, Mihail Celarianu, Mateiu Caragiale, Al. Cazaban, N. Crevedia, Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Aron Cotruş, Octav Dessila, Ludovic Dauş, N. Davidescu, C. Dăncuş, Mircea Damian, George Dumitrescu, I. Dongorozi, George Dorul Dumitrescu, V. Demetrius, Petru Dimitriu, Sergiu Dan, Mircea Eliade, C. Fântânaru, Ion Fotti, Gala Galaction, Virgil Gheorghiu, S. Gregor, Em. Gulian, George Gregorian, M. Gesticone, Virgil Huzum, N. Hodoroabă, Calistrat Hogaş, Anton Holban, George Ionescu, Eugen Jebeleanu, Teofil Lianu, George Lesnea, Adrian Maniu, Al. Lascarov-Moldovanu, Corneliu Moldovanu, I. Missir, M. Moşandrei, Al. Marcu, Gib Mihăescu, Mircea Mănoiu, D. Nanu, N. Ottescu, Ioan Petrovici, Victor Ion Popa, Perpessicius, Al. Philippide, Ovidiu Papadima, Camil Petrescu, George Popa, Dan Petraşincu, N. Pora, I. Peltz, I.M. Raşcu, Liviu Rebreanu, Radu Rosetti, Constantin Râuleţ, Neagu Rădulescu, Mihail Sebastian, Eugen Speranţia, Al.T. Stamadiad, C. Stelian, Octav Sargeţiu, Zaharia Stancu, Mihail Şerban, Dim. Stelaru, Simion Stolnicu, T.C. Stan, Mircea Streinul, Al.O. Teodoreanu, I. E. Torouţiu, Dem Theodorescu, Radu Tudoran, Iulian Vesper, Tudor Vianu, G.M. Vlădescu, Dragoş Vrânceanu, I. C. Vissarion, Ilarie Voronca, G.M. Zamfiescu, Paul Zarifopol.

Cele 151 de premii au fost date: 68 pentru proză, 66 pentru poezie, 11 pentru critică, 6 pentru traduceri. Enumerarea scriitorilor premiaţi am făcut-o în ordine alfabetică - eludând cronologia respectivă. Cele mai multe premii au fost primite de: Radu Boureanu - 5, iar câte 3: Gh. Brăescu, Mihail Celarianu, N. Davidescu, Aron Cotruş, V. Demetrius, George Gregorian, Adrian Maniu, Liviu Rebreanu, Henriette Yvonne Stahl, Mihail Şerban şi Mircea Streinul.

Şi din listele de premii ale Societăţii Scriitorilor Români lipsesc câteva nume mari: Victor Eftimiu, Eugen Lovinescu, Ion Minulescu, Ion Pillat, G. Topârceanu, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu. De necrezut - ca şi la Academie -, la Societatea Scriitorilor Români s-au făcut mari greşeli în această privinţă.

O îndreptare, oarecum mulţumitoare, se face din anul 1923, când Ministerul Cultelor şi Artelor înfiinţează Premiul Naţional pentru Literatură. prima sa distribuire se face în anul 1924 - pentru proză şi pentru poezie, iar din 1925 se adaugă şi un premiu pentru critică literară. Acest premiu a rămas în vigoare până în anul 1939, când i s-au fixat noi condiţii de atribuire. Primele premii din această categorie au fost acordate, în 1924, lui Mihail Sadoveanu, pentru proză, lui Octavian Goga, pentru poezie şi (în 1925) lui G. Bogdan-Duică, pentru critică şi istoriografie literară. Deţinători ai Premiului Naţional au mai fost, până în 1939: I. Agârbiceanu, Tudor Arghezi, G. Bacovia, I.Al. Brătescu-Voineşti, Otilia Cazimir, N. Crainic, Mihail Codreanu, Victor Eftimiu, Gala Galaction, I. Gorun, N. Iorga, Gib Mihăescu, Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Elena Farago, Cezar Petrescu, Ion Pillat şi G. Topârceanu. După cum se vede, cei uitaţi în trecut de Academia Română şi de Societatea Scriitorilor Români au fost ridicaţi la rangul cuvenit prin acordarea marelui Premiu Naţional. Este de menţionat că în distribuirea Premiului Naţional, Societatea Scriitorilor Români a avut un rol determinant, deci greşelile din trecut au fost îndreptate.

La capitolul acesta se cuvine să reamintim şi primul premiu literar internaţional obţinut de un scriitor român. În seara zilei de 22 mai 1878, în Franţa, la Montpellier, în cadrul unei mari serbări populare, la care au participat şaizeci de mii de persoane, s-a auzit pentru prima dată, Cântecul gintei latine, pus pe note de compozitorul italian Marchetti. Autorul cântecului - poetul Vasile Alecsandri, care fusese premiat cu câteva zile mai înainte de către Societatea pentru studiul limbilor romane. "Primiţi urările ce facem pentru România şi pentru dumneavoastră, care sunteţi un mare poet; vi s-a acordat premiul pentru cea mai bună poezie având ca obiect cântecul gintei latine [...]" - i se telegrafia lui Alecsandri, la Bucureşti. Neputând fi prezent la solemnitatea respectivă, bardul laureat îl rugase pe poetul Mistral ca să-l reprezinte. Juriul concursului a oferit atunci lui Alecsandri o cupă de argint, care se păstrează şi astăzi la cabinetul numismatic al Academiei Române. 

Premiile S.S.R. 1922-1945

Între anii 1922-1945, Societatea Scriitorilor Români a acordat, din fondurile sale proprii, din fondurile Ministerului Artelor şi din donaţiile speciale pe care le-a primit, următoarele premii, pentru 120 de scriitori (între care s-au aflat şi 7 scriitoare):

66 premii pentru poezie;
68 premii pentru proză;
11 premii pentru critică;
6 premii pentru traduceri.

În total 151 premii. 

Carol ARDELEANU, 1927 - Diplomatul, Tăbăcarul şi actriţa, roman
Tudor ARGHEZI, 1929 - Cuvinte potrivite, poezie
Dumitru ALMAŞ, 1943 - Meşterul Manole, roman
G. BRĂESCU, 1923 - Doi vulpoi, proză; 1925 - Schiţe vesele, proză; 1930 - La clubul decavaţilor, proză.
George BACOVIA, 1926 - Plumb, poezie
Jean BART, 1924 - Prinţesa Bibiţa, proză
I. A. BASSARABESCU, 1926 - Vulturii, proză
Ion BARBU, 1930 - Joc secund, poezie
Lucian BLAGA, 1930 - Laudă somnului, poezie
Eugen BOUREANU, 1927 - Povestiri de pe dealuri, proză
Dan BOTTA, 1933 - Eulalii, poezie; 1937 - Limite, critică
Radu BOUREANU, 1933 - Sbor alb, poezie; 1936 - Fata din umbră, poezie; 1939 - Enigmaticul Baikal, roman; 1943 - Cai de apocalips, poezie
Maria BANUŞ, 1934 - Sonet lui Pan, poezie
Vlaicu BÂRNA, 1935 - Sonete
Şt. BACIU, 1936 - Poemele poetului tânăr, poezie
Şerban BAŞCOVICI, 1938 - Destăinuiri, poezie; 1941 - Traduceri
Ion BIBERI, 1938 - Etudes sur la litterature roumaine contemporaine, critică
Eugen BĂLAN, 1943 - Într-o duminică de august, roman
Al. BUSUIOCEANU, 1943 - Ethos, critică
Ion BUZDUGAN, 1943 - Metanii de luceferi, poezie
Aron COTRUŞ, 1926 - Versuri; 1943 - Rapsodie dacă, poezie
Mihail CELARIANU, 1929 - Drumul, poezie; 1935 - Polca pe furate, roman; 1939 - Flori fără pace, poezie.
Matei CARAGIALE, 1930 - Craii de Curtea-Veche, proză
Al. CAZABAN, 1930 - Pasărea rătăcită, proză
Pompiliu CONSTAN TINESCU, 1933 - Critice; 1940 - Tudor Arghezi, critică
N. CREVEDIA, 1934 - Bulgări de stele, poezie
Virgil CARIANOPOL, 1937 - Scrisori către plante, poezie
Şerban CIOCULESCU, 1939 - Caragiale, critică
Otilia CAZIMIR, 1943 - A murit Luchi, roman
N. DAVIDESCU, 1924 - Inscripţii, poezie; 1925 - Conservator & Comp., roman; 1929 - Vioara mută, poezie
I. DONGOROZI, 1926 - Surpriza, proză
Radu GYR, 1926 - Sonete
G. DIMITRESCU, 1927 - Cântece pentru madona mică, poezie
V. DEMETRIUS, 1929 - Monahul Damian, poezie
Dan SERGIU, 1932 - Dragostea şi moartea în provincie, proză
Mircea DAMIAN, 1934 - Două şi un căţel, proză
George DUMITRESCU, 1934 - Elegii, poezie
George D. DUMITRESCU, 1934 - La fetiţa dulce, nuvele
Octav DESSILA, 1935 - Neastâmpăr, roman
Ludovic DAUŞ, 1938 - Jumătate de om, roman
C. DĂNCUŞ, 1943 - Antologie de versuri din Transilvania
Petru DUMITRIU, 1945 - Argonauţii, nuvelă
Artur ENĂŞESCU, 1927 - Sonete
Mircea ELIADE, 1936 - Huliganii, roman
Ion FOTTI, 1925 - Poezii
C. FÂNTÂNARU, 1934 - Interior, poezie
Horia FURTUNĂ, 1935 - Iubita din Paris, roman
George GREGORIAN, 1922 - Poezii; 1937 - Lumini de seară, poezie
Virgil GHEORGHIU, 1932 - Sonete; 1936 - Marea vânătoare, poezie; 1940 - Cântece de faun, poezie
Gala GALACTION, 1933 - Papucii lui Mahmud, proză
Emil GULIAN, 1935 - Duh de basm, proză; 1939 - Traduceri
Mircea GESTICONE, 1938 - Războiul micului Tristan, roman
Emil GIURGIUCA, 1939 - Anotimpuri, poezie
S. GREGOR, 1945 - Dincolo, roman
Calistrat HOGAŞ, 1922 - Pe drumuri de munte, proză (postum)
N. I. HERESCU, 1938 - Traduceri
N. HODOROABĂ, 1924 - Impresii, proză
Anton HOLBAN, 1935 - Ioana, roman
Virgil HUZUM, 1937 - Zenit, poezie
George IONESCU, 1941 - Fumul pământului, poezie
Eugen JEBELEANU, 1931 - Sonet provincial, poezie
Teofil LIANU, 1938 - Curcubeu peste ţară, poezie
George LESNEA, 1940 - Ceaslov, poezie
Ruxandra LEVENTE, 1941 - Cenuşe, roman
Claudia MILLIAN, 1923 - Cântări pentru pasărea albastră, poezie
Lucia MANTU, 1924 - Miniaturi, proză
Corneliu MOLDOVANU, 1924 - Purgatoriu, roman
Ion MINULESCU, 1927 - Proză
Adrian MANIU, 1925 - Lângă pământ, poezie; 1935 - Cartea ţării, poezie
Mihail MOŞANDREI, 1933 - Găteala ploilor, poezie
Gib MIHĂESCU, 1934 - Rusoaica, roman
Al. MARCU, 1936 - Traduceri
Al. Lasc. MOLDOVANU, 1937 - Întoarcerea lui Andrei Petraşcu, roman
I. MISSIR, 1938 - Fata moartă, proză
Mircea MĂRCOIU, 1943 - Cu Ion vânător pe munte, proză
D. NANU, 1932 - Traduceri
N. OTTESCU, 1940 - Zece nuvele
I. PELTZ, 1929 - Viaţa cu haz şi fără a numitului Stan, proză
PERPESSICIUS, 1927 - Scut şi targă, poezie; 1935 - Menţiuni critice; 1945 - Mihai Eminescu, proză
N. PORA, 1926 - Într-o noapte pe Bărăgan, proză
Ion PILLAT, 1927 - Biserica de altădată, poezie
Camil PETRESCU, 1931 - Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război, roman
Ion PETROVICI, 1931 - Impresii din Italia, proză
Victor Ion POPA, 1934 - Velerim şi veler doamne, roman
Hortensia PAPADAT-BENGESCU, 1936 - Logodnicul, roman
Dan PETRAŞINCU, 1937 - Omul gol, nuvelă
George POPA, 1937 - Plecarea spre legendă, poezie
Ovidiu PAPADIMA, 1943 - Neam, sat şi vers în poezia lui Octavian Goga, critică
Dragoş PROTOPOPESCU, 1943 - Traduceri
Al. PHILIPPIDE, 1943 - Floarea din prăpastie, roman
Liviu REBREANU, 1924 - Pădurea spânzuraţilor, proză; 1926 - Adam şi Eva, proză
Constantin RÂULEŢ, 1925 - Poezii
Neagu RĂDULESCU, 1935 - Dragostea noastră cea de toate zilele, proză
Radu ROSETTI, 1923 - Poezii
I.M. RAŞCU, 1937 - Eminescu şi Alecsandri, critică
Al.T. STAMATIAD, 1922 - Parabole, poezie; 1931 - Trâmbiţe de aur, poezie; 1938 - Traduceri
Henriette Yvonne STAHL, 1925 - Voica, roman; 1943 - Între zi şi noapte, roman
Vasile SAVEL, 1927 - Vadul hoţilor, roman
Eugeniu SPERANŢIA, 1931 - Pasul umbrelor şi al veciei, poezie
Simion STOLNICU, 1934 - Punct vernal, poezie
T. C. STAN, 1935 - Cei şapte fraţi siamezi, proză
Mircea STREINUL, 1935 - Itinerar cu anexe în vis, poezie; 1939 - Ion al lui Ion, roman
Mihail SEBASTIAN, 1936 - Oraşul cu salcâmi, proză
Mihail ŞERBAN, 1937 - Infirmii, roman; 1943 - Casa amintirilor, roman
Octav SARGEŢIU, 1943 - Cântece în singurătate, poezie
Constantin STELIAN, 1943 - Aur în întuneric, poezie
Zaharia STANCU, 1945 - Anii de fum, poezie
Dim. STELARU, 1945 - Ora fantastică, poezie
G. TALAZ, 1923 - Râsul apei, poezie; 1929 - Sonete
I. E. TOROUŢIU, 1934 - Studii şi documente literare, critică
Dem. TEODORESCU, 1937 - Robul, proză
Radu TUDORAN, 1943 - Un port la răsărit, roman
I. C. VISSARION, 1929 - Corvin, proză
Tudor VIANU, 1931 - Poezia lui Eminescu, critică
Ilarie VORONCA, 1932 - Incantaţii, poezie
G. M. VLĂDESCU,1933 - Menuetul, proză
Dragoş VRÂNCEANU, 1933 - Privighetoarea nopţilor, sonete
Iulian VESPER, 1938 - Poeme de nord, poezie
Geoge Mihail ZAMFIRESCU, 1932 - Madona cu trandafiri, proză; 1939 - Proză
Paul ZARIFOPOL, 1932 - Caragiale, critică