Domnişoara Hus

Surorii noastre mai mari,
Roabe aceleiaşi zodii,
Preaturburatei Pena Corcoduşa.

 

a) Ceas de ceară
b) Prezentare
c) Vaduri şi alaiuri
d) Cuvinte de îmbărbătare
e) Aur netemporal
f) Chemarea mosorului

a)

Cheagul alb, lăsat din seară,
Dintre limpezimi crescut,
Cu aripa ca un scut
Abia dus la subţioară,
Cel cu plisc întors de ceară roşie,
Încovrigat,

Peste inimi
Către seară
Atârnat:
Chipul coabe,
S-a îmbuibat in seara grasă
Ca într-o baniţă cu boabe
Şi-a zburat.

S-a îmbuibat
Şi s-a dus
Ceasul rău,
Ceasul tău, domniţă Hus!

b)

Este domnişoara Hus
(Carnaksi, Maşala!)
Cu picioare ca pe fus,
Largi şalvari
Undeva.

Pentru ea, cinci feciori
Pricopsiţi (ah! beizadele),
Au tăiat alţi cinci feciori
Ce-i făceau la bezele.
Şi-au dănţat cinci feciori
Pricopsiţi, la ştreangul furcii;
Ea danţa
Acana
Cu muscalii şi cu turcii;

Paşi agale
Cu paşale,
Paşi bătuţi
Cu - arnăuţi.
Sprinteni, spornici,
Cu polcovnici
De tot sprinteni,
De tot sus,
De strigau, pierduţi, ibovnici:
- Işala, domniţă Hus!

c)

S-a-mbuibat
Şi s-a dus
Ceasul rău,
Ceasul tău, domniţă Hus!
Zvelt acum,
Taie-ţi drum...

Undă, undelemn, călâi,
Vântul lunecă, înmoaie.
- Haide, saltă-ţi din călcâi
Pintenii, toţi câinii droaie,

Şi la drum, pe uliţi mici,
Lângă gropi, printre căsoaie,
Când prin ghimpi, când prin urzici,
Iederă de zdrenţe, soaie,
Mână tot către Apus!

El te schimbă-n humă verde,
El milos de lin şi-a pus
Mâna-i verde
Să-ţi dezmierde
Şi grumajii tăi umflaţi
(Ca şerpi tari, cocliţi de bale,
Mai cocliţi ca şerpii fraţi
Din fântâni municipale),

Şi picioarele în coji,
Numai noduri, numai dâre,
Unde ani şi ger, răboj
Încrustară: cu satâre!

d)

Sună noaptea, fund de tuci.
Tu ajungi, încaleci zidul
Scoţi din traistă trei lăptuci,
Pâinea oacheşe, ca blidul.

Peste mlăştini somnul spulberi.
Duhul mlăştinii adie,
Un oraş se-ngroapă-n pulberi
Depărtat, ca de hârtie.

Şi tu plângi că Cel-de-sus
N-are grijă de sărace,
Că ţi-e trupul frânt, răpus:
Nu e nimeni să-l îmbrace,

Lacrimi mari îţi prind de gât
Lungi zorzoane de nebună.
Lasă, nu mai plânge-atât,
Şterge-ţi ochii, te îmbună,

Uite colo: stele ies
Ca vărsatul şi pojarul
În răsad aprins şi des
Înţesat e pălimarul;

Uite, cerul a mişcat
Plecăciuni îţi face ţie.
Fruntea cerul ţi-a-nchinat
Ameţit, ca de beţie;

Cercuiţii - ochii tăi -
Gem ca pietre-n tăvăluge!
Pe când guri de gol, în văi
Înstelate, sus, îi suge.

e)

Hăt la cel
Vânăt cer
Împăcat la sori de ger,
Unde visul lumii ninge,
Unde sparge şi se stinge,
Sub târzii vegheri de smalt,
Orice salt îndrăznit:

Falsă minge
Ori sec fulger
De hanger
Repezit:
Prin Târziu şi Înalt
În plictisul şi căscatul lung al râpelor de smalt,
Hai în zbor de şoarec sur,
La ăl ciur
Des şi rar,
Clătinat la râul nopţii
De Ţiganul Aurar,
Ciuruitul prapur sur
Ce-n azur străvechi întinge
Îngălatul de azur:
Rupta lumilor meninge!

Pân' la el,
Uşurel,
Pe arc tors fără cusur,
Îndoieşte şi întinde
Zborul tău de şoarec sur...

Şi cu pumnul dus mosor
Pân' la sita din tărie,
Treieră şuierător
Spart descântec din fetie!

f)

Buhuhu la luna şuie,
Pe gutuie să mi-l suie
Ori de-o fi pe rodie:
Buhuhu la zodie.

Uhu scorpiei surate,
Să-l întoarcă d-a-ndarate,
Să nu-i rupă vrun picior
Câine ori săgetător!

- Ai văzut? Muri o stea.
Ca o smeură mustea:

Stea turtită, în hăuri suptă,
Adu-mi-l pe-o coadă ruptă,
Ruptă şi de lingură,
Să colinde singură
Toate vămile pustii,
Unde fierb, la pirostrii,
În ceaun cu apă vie,
Nărăviţii la curvie;
În zemi acre şi amare
Câţi au râs de fată mare;

În grăsime şi colastră,
Câţi smintiră vreo nevastă.

Buhuhu, uhu, de zor
Şi înc-o dată, prin mosor,
Doar i-o da mai mult îndemn
Coadei lingurii de lemn
(Lemn de leac),
Doar l-o-ntoarce berbeleac,
Doar l-o duce, vălătuc,
Pe ibovnicul uituc!

Fluturai la vânt făină,
Zloată se porni haină;

Aruncai şi cu pâsat
Pâclă deasă s-a lăsat;
Presărai atunci mălai,
Şi tot cerul îl spălai,
Doar pe plai,
Cât un scai,
Mai juca un nour mic,
Zgriburit şi de nimic;

Luai din sân tărâţe coapte!
Şi tot norul, jos, în noapte,
Ca o gâlcă obrinti,
În ţărână se trânti,
Înflori, crapă în şapte
Nori la fel:

De sub nori şi câmpuri - El,
Subţirel,
Văruit în alb de lapte,

Strigoi,
Rupt din veacul de apoi,
Vrej de şoapte,
Din bici ud şi din ţăpoi
Hăituit de Miazănoapte.