Oglinda, când ţi-ar arăta
Întreagă frumuseţea ta;
Atunci şi tu ca mine
Te-ai închina la tine.
N-ar fi mijloc, să te priveşti
Asemenea după cum eşti;
Şi idololatrie,
Să nu-ţi aduci tu ţie!
Ochii în ea, când ţi-i arunci,
De tot se-ntunecă atunci;
Şi de te şi arată,
Iar nu adevărată.
D-aceia nu da crezământ
Oglindei, ce cu scăzământ
Îţi face-nşelăciune,
Şi tot minciuni îţi spune.
Ci câtă eşti să ştii, de vrei,
Dă crezământ ochilor mei,
