Revederea, de C.A. Rosetti

(la doamna D.S.)

Te mai văzui o dată, prietină iubită,
Te revăzui şi viaţa acuma o iubesc!
Tu azi mi-ai arătat-o cu flori împodobită:
De-ar fi ca azi şi mâine, aş vrea să mai trăiesc!
.....................................
Mai ţii acum tu minte, câţi ani de-atunci trecură,
De când noi în grădină la tata ne jucam?
Căci fruntea-mi viscolită nu poate da măsură
Cât e de când de ruje cunună îţi făceam!
Ce de dureri d-atuncea pe noi nu năvăliră,
Ce de fiinţe drage pământul ne-a-nghiţit!
Ce de doriri plăcute, ce de nădejdi pieriră
Ce lume de fantome, o cer! ne-a ocolit!
De-am fi bătrâni ca timpul, eu nu crez că se poate
Mai mult decât atâtea ruine să călcăm,
Şi nu crez cum că crime, vânzări, prădări şi moarte
Mai mari pot fi în lume decât în care stăm!
Moneda şi femeia pe oameni cârmuieşte,
Săracul şi cinstitul e-n veci gonit de ei;
Şi muma-şi vinde fiii când preţ mai bun găseşte
Şi fiii-şi vând chiar ţara, părinţi şi Dumnezei!
Virtutea stă în aur şi cinstea-n nebunie,
Frumos patriotismu când poate da folos,
Iubirea speculare, poetul jucărie,
Ştiinţa e o vorbă, săracu ticălos!
Aceasta este lumea, prietină iubită,
Aceasta este viaţa ce de atunci trăiesc;
Şi de-am găsit vreodată o zi mai liniştită,
A fost ca cu-ndoite dureri să o plătesc.
...................................
Dar astăzi dup-o astfel de lungă despărţire
În urma astor trude, când iar te-am revăzut,
Acum, când eu pe buza-ţi văzui acea zâmbire
Din zile fericite ca vis ce au trecut,
Ca orbul din pruncie ce n-a văzut el soare
Decât arşiţa-i numai pe pleoape-i o simţea,
Deschide iarăşi ochii şi vede lucitoare
O stea ce o pierduse şi care o iubea.
...................................