








(Decorul actului întâi întocmai. Un moment, scena goală. Se aude o birje oprindu-se din goana mare în fund, apoi plecând peste un moment înapoi. Pe urmă se aude zgomotul unei chei deschizând broasca. Uşa se deschide de perete. În scenă întunerec adânc.)
SCENA I
DIDINA, NAE şi IORDACHE, în costumurile de la bal, mascaţi, intră gâfâind prin fund. - Apoi PAMPON, CRĂCĂNEL şi CATINDATUL de-afară
NAE
În sfârşit, am ajuns... Aprinde o lampă.
DIDINA
Ne urmăreşte, trebuie să ne urmărească. (Iordache caută pe dibuite chibriturile pe o masă din fund şi răstoarnă nişte sticluţe.) A! M-ai speriat! (Iordache aprinde lampa; lumină în scenă.) Uf! (îşi scoate masca; toţi şi le scot şi le aruncă fiecare pe câte-o masă.)
NAE
Iordache, scoate cheia d-afară, şi-ncuie degrab' pe dinăuntru. (Iordache execută ordinul.)
DIDINA
Sunt sigură că s-au luat după noi... O să fie un scandal mare... sunt nenorocită.
NAE
Lasă-i să vie, n-ai grijă; orişicum, avem pe unde scăpa.
DIDINA
(lui Iordache, care coboară)
Zici c-ai văzut dumneata când i-a aruncat cu vitrion în ochi?
IORDACHE
Am văzut eu, fireşte. A strigat o dată: "Na, mizerabile!" Şi praf! (face gestul) şi pe urmă a fugit pân lume.
NAE
(desperat)
Cum? Cum să scap de nebuna asta? Cum să mă cotorosesc de republicana? Vrea să mă bage în primejdie!
DIDINA
Ce scandal! O să mijlocească proces, poliţie, procuror, şi pe urmă la juraţi... O să ne dea pân gazete! Să afle la sigur Pampon... Sunt compromentată... Mi-ai omorât viitorul, d-le Nae.
NAE
Bine, soro, vina mea este? Păcatele mele!
DIDINA
Da, fireşte, vina d-tale... Dacă ştiai cu ce republicană apilpisită de Ploeşti ai de-a face, nu trebuie să mă-ncurci pe mine.
NAE
Bine, neică...
DIDINA
Nu trebuia să mă-ncurci pe mine.
IORDACHE
(care a stat în fund la uşe şi a ascultat afară)
St! Tăceţi!
NAE
Ce?
DIDINA
'Ai?
IORDACHE
ine o birje... (se aude o birje.)
DIDINA
Nu v-am spus că ne-a luat urma...
IORDACHE
Tăceţi! (toţi ascultă; birja se opreşte afară în fund.) S-a oprit aici...
NAE
Hait!
DIDINA
Ei sunt!
IORDACHE
Tăceţi!
DIDINA
Să stingem lampa... (merge în vârful degetelor în fund.)
NAE
(lui Iordache)
Scoate cheia din uşe! (Iordache scoate cheia. Se aud de afară glasul lui Pampon, al lui Crăcănel şi al Catindatului.)
PAMPON
(d-afară)
E lumină! Sunt aici!
NAE, DIDINA şi IORDACHE
(coborând în vârful degetelor, misterios)
St!
CRĂCĂNEL
(d-afară)
Deşchideţi! (bătăi tari în uşe; Didina stinge lampa; întunerec).
CATINDATUL
Deşchideţi! (bătăi mai tari.)
NAE
Binişor! Încet!
TOŢI DE AFARĂ
Deşchideţi! (bătăi tari.)
DIDINA
(toţi trei au coborât în faţă de tot)
Ce e de făcut?
NAE
Să ieşim în curte pe fereastra din odăiţă... St!
PAMPON
(d-afară)
Ori deşchideţi, ori sparg uşa!...
CRĂCĂNEL
(d-afară)
Deşchideţi!
CATINDATUL
(d-afară)
Ori spargem uşa! (bătăi grozave.)
DIDINA
(frângându-şi mâinile)
Sunt mulţi! Sparg uşa; îmi vine rău; mor!
NAE
Să fugim.
IORDACHE
'Aide degrabă; e minunat! (având o inspiraţie.) Să poftească să spargă uşa... Tii! Mare politică mi-a dat în cap... să poftească să spargă!...
NAE
Sunt turbaţi! (se aud lovituri greţe în broasca uşii.)
IORDACHE
Lasă, că-i potolesc eu!...
DIDINA
'Aide degrabă!
NAE
'Aide! (toţi ies misterios şi degrabă prin uşa din dreapta.)
(Un moment scena goală; se aude lucrare la uşa din fund; uşa se cleatină, se zguduie şi în sfârşit cedează.)
SCENA II
PAMPON, CRĂCĂNEL, CATINDATUL în costumurile de la bal, fără măşti. Catindatul e plin de pete negre pe tot obrazul; intrare fioroasă.
PAMPON
A tins lampa!
CRĂCĂNEL
Cine are un chibrit?
CATINDATUL
(se descheie la costum şi scoate dedesubt din jiletcă un chibrit de ceară; îl aprinde şi îl ţine în mână)
Aici este la bărbierul unde mi-a scos măseaua nevinovată!... De-aia, adineaori, în bal, zicea să-mi mai scoaţă una...
PAMPON
(care, la lumina chibritului, a dat ocol cu ochii în scenă)
Nu mai încape vorbă, este aici. Aicea este Bibicul! (crud.) Am să-l sfâşiu!
CRĂCĂNEL
(scrâşnind din dinţi şi zguduind din cap)
Cu dinţii! Cu dinţii am să-l rup! După ce e caz de traducere dublă, ne mai duce din încurcătură în încurcătură; îşi bate joc de noi... Cu dinţii!
PAMPON
(arătând pe Catindatul, care schimbă chibriturile, - când se stinge unul aprinde altul)
Toată încurcătura devine de la dumnealui...
CATINDATUL
De la mine?
CRĂCĂNEL
Da, de la dumneata...
CATINDATUL
Cum de la mine?
CRĂCĂNEL
Se înţelege...
PAMPON
Pentru ce ţi-ai schimba costumul? Pentru ce ai luat costumul turcului!
CATINDATUL
(lui Crăcănel)
Nu mi-ai spus d-ta că e nenea Iancu în bal!... (schimbă chibritul.)
PAMPON
Ei! Ş-apoi?
CATINDATUL
Cum, ş-apoi? Dacă mă prindea nenea Iancu în bal, mă lua la Ploeşti, îmi omora cariera de la percepţie.
CRĂCĂNEL
Şi cel puţin dacă am fi siguri, sigurisimi că-i aici!... (către Catindatul) pentru că d-ta ca un zevzec ce eşti...
CATINDATUL
Pentru ce mă faci zevzec, d-le?
CRĂCĂNEL
Pentru că daca nu tachinai, nu se-ntâmpla ce s-a-ntâmplat...
CATINDATUL
Ce să-ţi fac? Nu ţi-am spus că nu mă pot stăpâni? Când mă magnetizez, eu tachinez straşnic... Şi nenea Iancu tachinează când are magnet, toţi ai noştri tachinează... da' nu ca mine.
CRĂCĂNEL
Vezi! Vezi că eşti zevzec, când îşi spui eu că eşti zevzec...
CATINDATUL
Pentru ce mă faci zevzec, d-le?
PAMPON
Are dreptate... pentru că d-ta ţi-ai schimbat costumul cu o mască, care nu ştii măcar ce fel de persoană e.
CATINDATUL
Daca nu şi-a scos masca? Nu ţi-am spus că vorbea de măsele?... Era bărbier.
PAMPON
Eu vă spui că sunt aici. Nu ne-am ţinut noi după birja lor? Birja lor nu s-a oprit aici? Nu s-a-ntors înapoi? N-am oprit noi birjarul care-i adusese? Nu s-a-ntors el cu noi şi ne-a arătat că aici i-a lăsat, pe doi bărbaţi şi o damă?
CRĂCĂNEL
Da!
PAMPON
Aici sunt, aici, ascunşi. Trebuie să fie aici o lumânare, o lampă... Cine a fost aici, pentru ce a fugit când am venit noi?... Că a fost cineva aici.
CATINDATUL
(aprinzând alt chibrit şi mergând la masa unde sunt două lămpi)
Aha! Iacătă o lampă...
CRĂCĂNEL
Aprinde-o!
CATINDATUL
(pune mâna pe sticlă, o scoate şi o aruncă jos)
Pfu! Frige!
CRĂCĂNEL
Ai spart ţilindrul!...
CATINDATUL
M-a fript!
PAMPON
(repede)
Vezi! Vezi! E stinsă acuma de curând: a stins-o adineaori când eram noi la uşe...
CATINDATUL
(aprinde alt chibrit şi apucă cu mâna învelită în pulpana hainei ţilindrul de la o altă lampă, pe care o aprinde. Lumină în scenă. - Vede o mască pe masă.)
Iacătă o mască!
CRĂCĂNEL
(la altă masă)
Aici încă una!
PAMPON
(găsind a treia mască)
Încă una! Trei! Sunt aici! (examinând masca.) Este scoasă acum de pe obraz... e caldă... e asudată! (o miroase tare.) Asta e masca Didinii! I cunosc mirosul... Să-i căutăm; aici sunt... (miroase încă o dată tare masca.) A! A! Data asta, Bibicule, nu mai scapi!
CRĂCĂNEL
Trebuie să punem mâna pe el!
CATINDATUL
Trebuie să-mi dea costumul meu!
PAMPON
(fioros)
Am să-l sfâşiiu.
CRĂCĂNEL
(scrâşnind dinţii)
Cu dinţii am să-l rup!... Cu dinţii!...
CATINDATUL
(punând mâna la falcă)
Eu nu pot să-l rup cu dinţii, dar trebuie să-mi dea costumul meu! (Toţi caută în toate părţile, pe sub mobile, pe care le răstoarnă, pe după paravan.)
PAMPON
(văzând uşa din dreapta)
O uşe! P-aici! (dă cu piciorul tare în uşe, uşa se deschide, el se repede afară în odăiţă, urmat de Crăcănel şi Catindatul; se aude răsturnare de mobile în dreapta.)
SCENA III
IORDACHE în costum de oraş, IPISTATUL, doi SERGENŢI DE NOAPTE, apoi PAMPON, CRĂCĂNEL şi CATINDATUL
IORDACHE
(intrând şi oprindu-se în uşe, arată dezordinea din prăvălie Ipistatului; cu ton dezolat)
Iacă, domnule, iacă în ce hal e prăvălia!...
IPISTATUL
(grav)
Nu-i niminea.
IORDACHE
Pesemne a fugit!... (se aude alt zgomot în odaie.) Scotocesc în odaie! Să nu fugă pe fereastră!...
IPISTATUL
(sergenţilor)
După ei degrab'! (Sergenţii, Ipistatul şi Iordache se reped spre odaie; în momentul acesta intră Crăcănel şi Pampon.) Staţi! Puneţi mâna pe ei! (Sergenţii înhaţă cu putere unul pe Pampon şi altul pe Crăcănel.)
CRĂCĂNEL
Poliţia!
CATINDATUL
(care a scos şi el capul pe uşe, să intre)
Poliţia! (îşi trage repede capul înapoi; Iordache merge repede în odaie.)
PAMPON
(zbătându-se în mâinile sergentului)
Pentru ce, domnule?
IPISTATUL
(bătând din picior şi din mână, aspru)
Vorrrbă!... Ce căutaţi noaptea în prăvăliile negustorilor?
CRĂCĂNEL
Căutam o persoană...
PAMPON
Da, o persoană...
IPISTATUL
(acelaşi joc, mai aspru)
Vorrrbă! Ce persoană?
CRĂCĂNEL
Pe Bibicul.
PAMPON
Pe Bib...
IPISTATUL
(acelaşi joc, şi mai aspru)
Vorrrbă!
IORDACHE
(intrând repede din dreapta, cu gura mare)
Cum Bibicul, ce Bibicul, care Bibicul, domnule? Mofturi! Aici nu şade Bibicul... ştie d. subcomisar cine şade aicea. Ia-i, d-le subcomisar, sunt pungaşi!
PAMPON
(ţinut strâns de sergent)
Eu pungaş?
CRĂCĂNEL
Noi pungaşi! Aşa umblă pungaşii îmbrăcaţi?
IPISTATUL
(şi mai aspru, acelaşi joc crescendo)
Vorrrbă!... Da' oamenii de treabă aşa umblă?... Pe unde aţi intrat?...
CRĂCĂNEL
Pe uşe.
PAMPON
Da, pe...
IPISTATUL
(foarte aspru)
Vor... vorrrbă!
IORDACHE
Da, pe uşe. Da' întreabă-i d-ta cum a intrat pe uşe. A spart-o, d-le. Eu eram în odăiţă dincolo; am simţit că sparge cineva uşa: de frică să nu m-apuce în casă să mă omoare, am ieşit pe dincolo pe fereastră ca să dau de ştire la secţie...
CRĂCĂNEL
Nu-i adevărat!... Noi...
PAMPON
Am văzut...
IPISTATUL
(aspru rău de tot)
Vor... vorrrbă! (sergenţilor.) - Haide! Luaţi-i! La secţie! (sergenţii împing pe Crăcănel şi Pampon.)
CRĂCĂNEL
D-le subcomisar, îmi pare rău... (sergentul îl împinge.) Nu! Nu da brânci, domnule!
IPISTATUL
(grozav de aspru)
Vorrrbă! (sergenţilor.) Haide odată!
PAMPON
(împins de sergent)
Da, da' nu scapă Bibicul cu asta. (sergentul îl împinge.) Nu! Nu da brânci, domnule!
IPISTATUL
(scrâşnind din dinţi)
Vorrrbă! La secţie! (sergenţii scot, prin fund, în brânci pe Pampon şi pe Crăcănel.)
IPISTATUL
(merge după ei până la uşe; cum au ieşit, el se întoarce repede înapoi, şi cu tonul foarte dulce)
Iordache... ştii de ce venisem eu?
IORDACHE
Cum să nu ştiu, daca ţi-am făcut denunţul să-i iei...
IPISTATUL
Nu, ştii aşa vine vorba... Uite ce vream să te rog eu: am o listă de lotărie. (scoate o listă mare.)
IORDACHE
Iar?
IPISTATUL
Un franc numărul... mai sunt numai trei numere!...
IORDACHE
Ce?
IPISTATUL
Un portabac cu muzică: are două cântece. (scoate portabacul şi-l face să cânte.)
IORDACHE
Bine, ăsta parcă-l mai puseseşi o dată la lot; aveam şi eu un număr.
IPISTATUL
Da, s-a şi tras, la Anul Nou.
IORDACHE
Ei?
IPISTATUL
Am câştigat-o; oprisem şi eu un număr... Acu o pun iar, voi să-mi mai încerc norocul... Mă rog ţie, nu mă refuza, pune şi tu unul... să le completăm odată...
IORDACHE
(îi dă un franc şi scrie)
Iaca.
IPISTATUL
(strânge lista, o bagă în buzunar şi plecând)
Mersi, neică.
IORDACHE
(după el)
Ia vezi, nu da drumul negustorilor ălora, până nu venim eu ori d. Nae; să vedem, să nu ne fi luat ceva din prăvălie...
IPISTATUL
(oprindu-se în uşe cu intenţie foarte fină)
Vor... vorrrbă! Las' pe mine, îi regulez eu... (iese învârtindu-şi muzica.)
SCENA IV
IORDACHE singur, apoi CATINDATUL
IORDACHE
Haha! I-am lucrat. Să vedem cum are să prinză politica; eu i-am băgat, el să-i scoaţă; eu i-am regulat, el să-i scape... Până una alta, să vedem de urâtul de dincolo. (merge la uşa din dreapta.) Haide, vino!
CATINDATUL
(foarte sfios intră)
S-a dus?
IORDACHE
S-a dus...
CATINDATUL
(tremurând)
Dacă mă ducea la poliţie?! Să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie!
IORDACHE
Care nenea Iancu?...
CATINDATUL
Nu ţi-am spus? Nenea Iancu, bogasierul, din Ploeşti... Închipuieşte-ţi, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie!...
IORDACHE
Las-o asta; te mai doare obrazul?
CATINDATUL
De ce? De măsea? Aş! Am magnetizat-o!
IORDACHE
Nu de măsea, de vitrion...
CATINDATUL
Ce vitrion?
IORDACHE
Care ţi l-a aruncat în ochi la bal.
CATINDATUL
Mi-a aruncat şi cu vitrion? Cine mi-a aruncat cu vitrion?
IORDACHE
Dama, de. Uite, eşti plin de pete...
CATINDATUL
Aş! Aia a fost cerneală violentă, am cunoscut-o după miros; m-a stropit şi-n gură; îi cunosc gustul: cerneală violentă... Ştii, la noi la percepţie, când pic cerneală pe concept,... o dată cu limba! (scoate limba şi arată cum linge hârtia) o şterg... Da' închipuieşte-ţi d-ta, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie!...
IORDACHE
Cine strică? D-ta. Ce cauţi să te amesteci cu vagabonţii, cu zamparagiii, cu pungaşii... să spargi uşi şi să intri noaptea în prăvăliile oamenilor?
CATINDATUL
Zicea că să găsim pe Bibicul...
IORDACHE
Mofturi!
CATINDATUL
Bibicul, care mi-a luat în bal costumul meu şi mi l-a dat pe ăsta de turc... (dezolat.) Trebuie să-l găsesc, să-mi dea costumul meu; trebuie să mi-l dea... nu pot să plec fără costumul meu.
IORDACHE
Stăi, domnule, ce pofteşti d-ta? Costumul? Ţi-l găsesc eu, ţi-l dau eu mâine, poimâine, îţi dau eu garanţie, să m-apuci pe mine, na! Ce mai vrei?
CATINDATUL
(foarte dezolat)
Îmi trebuie acuma... Cu costumul ăsta de turc nu mă pot duce să-mi iau hainele mele. Nenea Iancu m-a căutat la bal, o să mă caute, o să m-aştepte acasă... Cum să dau cu ochi cu nenea Iancu aşa turc?... Mă ia la Ploeşti, îmi zdrobeşte cariera de la percepţie.
IORDACHE
Aş! Vorbă!
CATINDATUL
Şi nu-mi poci lua înapoi hainele nemţeşti, nu mă poci duce mâine dimineaţă la canţilerie...
IORDACHE
Ei, o să lipseşti o zi, ce lucru mare! Tot zici că nu primeşti leafă...
CATINDATUL
Mă destituie, nu se poate să lipsesc.
IORDACHE
Ascultă-mă pe mine, măi omule; 'ai mai întâi să tragem clopoţelul la o spiţărie; trebuie să-ţi cureţi obrazul; nu se poate să te duci în lume aşa pârlit...
CATINDATUL
E rău de tot?
IORDACHE
Eşti ciuruit; numai în albul ochilor n-ai...
CATINDATUL
Îi închisesem de frica lui nenea Iancu... are palmă grea...
IORDACHE
Vino degrabă cu mine; cunosc eu un spiţer care scoate cerneala cum scoatem noi măselele, odată...
CATINDATUL
Aoleo!
IORDACHE
Vino degrabă, nu mai sta; poate te aşteaptă nenea Iancu. (suflă în lampă şi-l ia pe Catindatul să plece cu el. Întunerec.)
CATINDATUL
'Aide... (ieşind.) Dar fă-ţi idee, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie!... (ies, închizând bine uşa.)
SCENA V
MIŢA singură în costumul de la bal, apoi DIDINA asemenea
MIŢA
(venind din dreapta pe dibuite)
Am găsit fereastra din odăiţă deschisă şi am intrat... L-am nemerit? Ori nu l-am nemerit? Da, trebuie să-l fi nemerit. Da, sunt o cremenală... (se trage pe dibuite după paravan.)
DIDINA
Mare istorie!... Am îngheţat aşteptând afară în frig: a trebuit să intru înapoi pe fereastră. Nae trebuie să vie numaidecât cu Pampon. Trebuie să pândesc când or intra aici, să ies pe fereastră şi pe aici mi-a drumul. Să poftească pe urmă d. Pampon acasă în costum de bal... să-l judec eu...
MIŢA
Auz mişcând... e cineva...
DIDINA
S-aprinz o lampă... (merge pe dibuite la masa cu lămpile.)
MIŢA
Desigur e cineva...
DIDINA
(a găsit chibriturile şi aprinde lampa)
Aşa...
MIŢA
A! (aparte.) O femeie! Dama de verde! (tare.) A! În sfârşit!
DIDINA
(dând un ţipăt de surprindere, se întoarce)
A! (aparte.) O femeie! E republicana!
MIŢA
(fierbând)
V-aţi speriat? Pardon! Mă recomand! Miţa Baston.
DIDINA
(cu contenenţă)
Mersi! Şi eu Didina Mazu.
MIŢA
(jocul crescendo)
Ce cauţi aici, madamo?
DIDINA
(cu un ton mai sus)
Da' d-ta ce cauţi aici, madamo?
MIŢA
(jocul crescendo)
Eu sunt la amantul meu!
DIDINA
(foarte de sus)
Şi eu sunt la amantul meu!
MIŢA
(izbucnind)
La amantul d-tale?... Amantul d-tale... a fost... era... este... amantul meu! D-ta, ca o infamă, mi l-ai răpit! (luând o poză de atac şi cu tonul tragic.) Una din noi două trebuie să moară!
DIDINA
(pregătindu-se de luptă)
Să vedem care... Poftim!
(Miţa se repede turbată la Didina, care se repede şi ea şi o întâmpină. Amândouă ţipă şi se încleştează, spumând, una de alta.)
SCENA VI
ACELEAŞI - NAE
NAE
(apărând în fund, rămâne o clipă încremenit)
Să nu daţiu la oglinzi, că sunt cu chirie (apoi repezindu-se între cele două femei, le descleştează şi le împinge pe una într-o parte, pe alta într-alta.)
DIDINA
(căzând d-a-ndăratele pe un scaun şi leşinând)
A! A! A! (nervi.)
MIŢA
(acelaşi joc)
A! A! A! (nervi.)
NAE
Asta e curat ca la "Norma"... Acu-i acu!... (se repede şi le zguduite când pe una când pe cealaltă.)
DIDINA
(deşteptându-se brusc)
Unde-i republicana?
MIŢA
(asemenea)
Unde-i infama? (se repede iar una spre alta.)
NAE
(oprindu-le la mijloc)
Iar? Bre, femeilor, veniţi-vă-n fire. Vine Pampon! Vine Crăcănel!
DIDINA
Pampon?
MIŢA
Crăcănel?
NAE
Da, Pampon şi Crăcănel. I-am scăpat eu de la secţie, unde erau închişi! Am pus la cale toate... Drept mulţumire, Pampon, Crăcănel şi Ipistatul vin aici acum să facă cinste; s-a dus să cumpere vin şi mezeluri. Nu mai e vreme de mofturi! (Didinii.) Vrei să te lase Pampon?
DIDINA
(repede)
Ba nu! (Didina merge în fund şi ascultă afară.)
NAE
(Miţii)
Vrei să-l laşi pe Crăcănel?
MIŢA
(tristă)
Ah! L-aş lăsa pe Mangafaua pentru tine... dar nu pot; trebuie mai întâi să-mi fac o carieră...
NAE
Fă-ţi-o!
MIŢA
Am fost să intru la telegraf.
NAE
Electrică ploeşteancă! Ei, şi?
MIŢA
Nu m-a primit...
NAE
Pentru ce?
MIŢA
Zice că n-am încă vârsta... (Didina coboară.)
NAE
Vezi! Apoi nu e mai bun Crăcănel, că nu mai întreabă de vârstă? 'Aide, 'aide! Fiţi fete cuminte, că pe urmă mă supăr pe amândouă...
MIŢA
Dar Crăcănel a aflat... Mangafaua ştie tot...
NAE
Nu a aflat nimic, nu ştie nimic.
MIŢA
A aflat de la Pampon.
NAE
Nimic!
DIDINA
Şi Pampon ştie bine...
NAE
Apoi daca n-ascultaţi... Trebuie să vă spun cum i-am liniştit, ca să ştiţi şi voi ce să spuneţi, cum s-o potriviţi. 'Aide, să nu dea peste noi aici. (le apucă pe amândouă cu câte o mână şi porneşte cu ele spre dreapta; Iordache intră.)
IORDACHE
(din fund)
Vin! Sunt la colţ!
NAE
La colţ? 'Aideţi să punem odată la cale încheierea comediei ăştia... (Nae, Didina şi Miţa ies, dreapta.)
SCENA VII
IORDACHE, apoi PAMPON şi CRĂCĂNEL, cu butelci, pachete de mezeluri şi franzele la subsuoară, apoi NAE
IORDACHE
(căzând obosit pe un scaun)
De azi-dimineaţă!... De azi-dimineaţă, asta merge într-una aşa! Ce goană! Ce goană turbată! Doamne! Doamne, isprăveşte odată istoria asta! Sunt trei după douăsprezece şi mă leşin de somn şi d-a-mpicioarele!
PAMPON
(intrând cu Crăcănel)
Haha! Domnule Iordache...
CRĂCĂNEL
Ei! Domnule, ai văzut că nu suntem pungaşi... Stăpânul d-tale, d. Nae, în persoană, ne-a scos de la secţie.
IORDACHE
Da, domnule Crăcănel...
CRĂCĂNEL
Nu mă cheamă Crăcănel; mă cheamă Mache Razachescu. (pune ce a adus pe masă.)
PAMPON
(acelaşi joc)
Foarte urât din partea d-tale să te porţi astfel! Noi venisem aici pentru Bibicul, nu pentru ce credeai d-ta: nu avem de un astfel harahterul...
IORDACHE
Măcar d-ta să fii ala, să găseşti noaptea despre ziuă în prăvălia d-tale...
PAMPON
Eu n-am prăvălie, domnule: eu nu sunt cupeţ, sunt particoler...
IORDACHE
Ştiu, da' zi că ai... să găseşti trei oameni necunoscuţi...
CRĂCĂNEL
Aşa e, bine zici, trei. Ce s-a făcut urâtul ăla micul... pârlitul... fratele lui nenea Iancu bogasierul? Pe el pentru ce nu l-a luat la secţie?
PAMPON
Pesemne a fugit ca un laş...
CRĂCĂNEL
Iaca, mie nu-mi pare rău de ce s-a întâmplat, dacă oi câştiga portabacul cu muzică.
IORDACHE
(repede)
Aţi pus şi d-voastră la lotăria ipistatului?
PAMPON
Mai era două numere: unul l-am pus eu, şi unul amicul.
IORDACHE
(aparte)
S-a complectat? A murit francul!...
PAMPON
Domnul Nae unde este?
IORDACHE
Mi se pare că e dincolo în odaie, să vedem... (merge pe după paravan; către Nae, care intră din dreapta). Sunt aici, te aşteaptă. Aşa-i că a prins bine politica mea? Femeile s-au dus?
NAE
Da, dar o să se întoarcă numaidecât; am regulat bine chestia.
IORDACHE
Cum?
NAE
Ai să vezi... treci la pod în faţă, şi aşteaptă-le... (trece în scenă; Iordache iese repede în fund.) Ehei! Salutare, neică!
PAMPON
(vesel, strângându-i mâna)
Salutare şi frăţie!
CRĂCĂNEL
(vesel, dar solemn, îl apucă de mână)
Mersi, neică; eşti un bărbat, drept să-ţi spui, nu că eşti frizer, dar eşti galant.
PAMPON
Da, foarte galant!
CRĂCĂNEL
Ne-ai făcut şi mie şi prietinului mare bunătate: amândoi o să-ţi rămânem foarte recunoscători de câte ai făcut pentru noi. (îi strânge mâna călduros.)
NAE
N-aveţi de ce! Îmi pare rău... datoria: se-ntâmplase la mine-n casă...
PAMPON
'Aida de! Nu! Ce-i drept e drept, neică, ai făcut mult pentru noi...
CRĂCĂNEL
(vesel)
Şi care va să zică Bibicul, era d-ta, 'ai? Bată-te să te bată!
NAE
Vezi bine!
CRĂCĂNEL
Şi Mangafaua nu eram eu?
NAE
Aş! Mangafaua era unchiul fetii, epitropul...
CRĂCĂNEL
Bată-te să te bată. (râde.)
PAMPON
Şi închipuieşte-ţi, neică Năică, daca te întâlneam azi-dimineaţă, când am venit întâi aici, îmi spuneai numaidecât cum a devenit chestia de ai înfăşurat borcănelele cu pomadă, care le-a cumpărat de aici Didina, în ale două bilete... şi ne lămuream, frate.. Dar eu, prost! Să nu-mi dea în gând să întreb măcar pe Didina... Biata Didina!...
CRĂCĂNEL
(aparte)
Auzi d-ta! Şi eu gândeam că e biletul Miţii...
SCENA VIII
ACEIAŞI - IPISTATUL - apoi IORDACHE, apoi DIDINA şi MIŢA, amândouă în haine de oraş
IPISTATUL
(intrând repede din fund)
S-a tras lotul... Acum l-am tras!...
PAMPON
Ei?
NAE
Ştiu cine l-a câştigat.
IPISTATUL
(cu multă naivitate)
Iar eu, domnule, închipuieşte-ţi noroc!
NAE
(aparte)
A murit francul!
PAMPON
Tii! Păcat!
CRĂCĂNEL
Rău îmi pare. (se aude uruitul unei birji, care se opreşte în fund.)
NAE
St! Tăceţi, mi se pare că s-a oprit aici o birjă...
PAMPON
Da...
IORDACHE
(venind repede din fund)
Două dame, vin două dame.
NAE
(naiv)
Două dame? Ce să caute la minte două dame?
CRĂCĂNEL
Două dame?
PAMPON
Nu cumva?
DIDINA
(intrând furioasă prin fund)
A! D-le Iancule, în sfârşit! (Iordache, Ipistatul şi Nae la o parte vorbesc încet.)
PAMPON
Didina! (Miţa intră furioasă şi se opreşte cu braţele încrucişate în fund.)
CRĂCĂNEL
Miţa? (caută să se ascunză undeva.)
MIŢA
(coborând la el)
Nu te-ascunde, bibiloiule! Gândeai că nu o să te prinz, 'ai? De când te pasc, gândeşti? Aici e la Ploeşti, 'ai? În costum de bal, 'ai? (Miţa lângă Crăcănel îl judecă încet şi-l zguduie; Nae după paravan; Iordache şi Ipistatul cară mezelurile şi butelcile în odaia din dreapta.)
DIDINA
De azi-dimineaţă de când ai plecat de acasă, câte ceasuri sunt? Ştii?
PAMPON
Îţi spui eu acasă ce a fost...
CRĂCĂNEL
Miţo, Miţo, îşi spui acasă...
MIŢA
Nici un cuvânt mai mult! 'Aide!
DIDINA
'Aide acasă!
PAMPON
Frate, a fost încurcătură, înţelege.
CRĂCĂNEL
Da, o încurcătură...
NAE
(ieşind de după paravan)
Se înţelege c-a fost o încurcătură, cum se-ntâmplă întotdeauna în carnaval... Ei! D-ale carnavalului! Să-mi daţi voie, coconiţelor, să vă isplic eu încurcătura pe larg la masă. (Crăcănel şi Pampon foarte mulţumiţi.)
FEMEILE
La masă?
NAE
Da, la masă. Noi, între bărbaţi, pusesem de gând să îmbucăm ceva aicea la noi. Dincolo e cald, masa pusă aşteaptă... Crez că nu o să capăt un refuz?
MIŢA
(cu tonul de refuz, înţepată)
Mersi, musiu, de invitaţie.
CRĂCĂNEL
(stăruitor)
Miţo, să mă vezi cu ghete de brunel cu bizeţ pe catafalc!... (încet.) Frizer, frizer, da' nu ştii ce băiat galant e.
PAMPON
(Didinii)
Dacă mă iubeşti...
SCENA IX
ACEIAŞI - CATINDATUL, curat la faţă, tot în costul de turc
CATINDATUL
(intrând din fund triumfător)
M-a curăţat spiţerul!
DIDINA
(încet)
Cine-i ăsta?
PAMPON
(tot aşa)
Lasă că-ţi spui eu... (Didina râde.)
CRĂCĂNEL
(Miţii)
Ăstuia i-a dat o nebună la bal cu o sticluţă cu doftorii în ochi!
MIŢA
(repede)
Şi nu l-a ars?
CRĂCĂNEL
Aş! Era un fel de cerneală violentă. (Didina trece lângă Nae; Miţa şi toţi ceilalţi se grupează în jurul Catindatului şi-l examinează.) Le-a scos toate?
CATINDATUL
Toate, uite-te. Îţi dau un franc pe una...
MIŢA
(aparte)
M-a-nşelat spiţerul... mai bine!
NAE
(încet Didinii)
Mâine seară la cinci.
DIDINA
(asemenea)
Bine!
NAE
(asemenea)
Nu bine, negreşit (Didina trece şi ea să examineze pe Catindatul.)
PAMPON
Nu se mai cunoaşte de loc...
IORDACHE
Da' de loc. (trece în odaia din dreapta.)
CATINDATUL
Închipuieşte-ţi să mă fi văzut nenea Iancu în halul ăla... (Toţi îl examinează.)
MIŢA
(încet lui Nae)
Aţi şoptit? Ce ţi-a şoptit? Ce i-ai şoptit?
NAE
(asemenea)
Eşti nebună? Iar începi?... Aşteaptă-mă mâine la opt seara...
MIŢA
Da... (se duc amândoi şi ei lângă Catindatul.)
CRĂCĂNEL
(uitându-se în ceafa Catindatului)
Aha! Iaca una a rămas în ceafă: adu francul...
CATINDATUL
Las-o aia; aia e de la noi de la percepţie; ştii, am obicei, după ce scriu, şterg condeiul; îl dau prin păr. (face gestul la ceafă; toţi râd.)
IORDACHE
(venind din dreapta)
Daca poftiţi, masa e gata.
CATINDATUL
Masa? Care va să zică (lui Nae) ne-ncurcăm iar?
NAE
Cu plăcere, neică.
PAMPON
'Aida la masă.
CRĂCĂNEL
'Aida! (toţi au pornit spre dreapta; Didina cu Pampon, Miţa cu Crăcănel, Nae cu Catindatul, Iordache cu Ipistatul.)
CATINDATUL
(punând repede mâna la falcă, dă un ţipăt)
Ai! (se opreşte şi se întoarce în loc; toţi fac asemenea.)
TOŢI
Ce e?
CATINDATUL
(umblând agitat)
Pfu! Pfu! Pfu! Iar m-a apucat; dar rău, rău de tot (cătră Iordache, hotărât.) Ştii s-o scoţi? Scoate-o. (Toţi privesc pe loc.)
IORDACHE
Lasă că-i ştiu eu leacul ei; eu i sunt popa... de la Matei citire... (se repede la masa din fund, ia o pereche de foarfeci mari şi vine cu ele încruntat, clănţănindu-le ca la tuns; Catindatului.) Şezi! (Catindatul şade; Iordache cu foarfecele clănţănind îl ameninţă să i le bage pe gât.)
CATINDATUL
(ridicându-se înseninat)
Mersi, neică, mi-a trecut! (toţi pornesc veseli şi râzând spre dreapta.)
(Cortina)