








(O sală de o parte a unui buget într-un bal mascat de mahala. Două uşi în fund; cea din dreapta dând în bal, cea din stânga într-un coridor de lângă bal. La stânga, în planul din fund, o uşe a cabinetului de toaletă; la dreapta, planul întâi, o uşe dând în sala principală a bufetului. În scenă, mese pentru mâncare, una în fund între cele două uşi, două în faţă, una la dreapta, alta la stânga. La ridicarea cortinii, se aud măsurile din urmă ale unui valţ, şi se vede prin uşa din dreapta, în fund, mişcarea balului.)
SCENA I
CATINDATUL, în costum şi cu masca scoasă şezând la masa din stânga şi bând rom cu un păhăruţ, apoi CHELNERUL
CATINDATUL
(bătând în masă)
Chelner!...
CHELNERUL
(d-afară)
Vine!...
CATINDATUL
Am început să mă încălzesc... ori magnetismul... ori electricitatea lui Matei... nu ştiu ce e... dar lucrează. Am început să mă-ncălzesc. (bate în masă.)
CHELNERUL
(din dreapta)
Vine, vine!
CATINDATUL
Unul de la noi de la percepţie m-a învăţat! "Vrei să-ţi treacă? mănâncă, bea, fă petreceri şi magnetizează-te, dar magnetizează-te straşnic cu jamaică..." şi... mă magnetizez. (bate în masă tare.) Pfu! Cald!
CHELNERUL
(d-afară)
Vine, vine, vine!
CATINDATUL
Nenea Iancu, săracul, daca ar şti cum să magnetizez... şi unde? (scoate de sub costum din sân o scrisoare şi o citeşte cu chef.) "Am aflat că umbli prin cafenele şi pe la baluri; dacă mai aflu astfel de chestii, nu-ţi mai trimet nici un gologan, viu să-ţi lungesc urechile; te iau înapoi la prăvălie, şi te pui la ipotropie, măgarule"... Mie adică îmi scrie nenea Iancu. (bate tare în masă.)
CHELNERUL
(intrând din dreapta)
Vine!...
CATINDATUL
Socoteala şi-ncă un rom... ăsta e al patrulea...
CHELNERUL
Ba al cincilea...
CATINDATUL
Ba al patrulea...
CHELNERUL
Al patrulea l-aţi băut... şi cu unu, care îl comandaţi acuma, cinci...
CATINDATUL
Aşa, cu ăl d-acuma?... Da. (Chelnerul iese în dreapta.) Pfu! Cald mi-e... lucrează magnetismul... I-am dat de leac!... Vezi ce e când nu ştie cineva?... Era aproape de mintea omului; durerea devine din măsea, măseaua devine din răceală, răceala devine din frig; - din cald devine că nu mai e frig; daca nu mai e frig, va să zică că răceala se duce şi vine căldura; a venit căldura, a trecut durerea... (Chelnerul vine.) Par egzamplu... (pune mâna pe falcă) lucrează magnetismul... arde... foc... Pfu! Cald mi-e! (Chelnerul a pus pe masă romul.) Un rom şi ţal!
CHELNERUL
Cinci romuri: unu şi cinzeci.
CATINDATUL
(dând romul pe gât)
Şase...
CHELNERUL
Nu, cinci...
CATINDATUL
Ba şase... Cinci cu ăsta care l-am băut, şi cu unul, care o să mi-l aduci acuma, şase. (plăteşte.) Lucrează straşnic magnetismul... Şi am să tachinez astă-seară!... Da, am să tachinez!... Pe toate am să le tachinez! (merge cam şovăind la o oglindă în stânga să-şi dreagă miza.) Straşnic de cald!
SCENA II
CATINDATUL, DIDINA, apoi CHELNERUL
DIDINA
(intră prin fund de la stânga, coboară la masa din dreapta şi şade; e în costum de polonez: cazacă cu brandeburguri, măntăluţă cu blană, pantaloni în cizme cu carâmb; în cap căciulă poloneză cu un pompon mare, bătând în masă)
Băiete! (îşi scoate masca şi se şterge cu batista.)
CHELNERUL
(intrând cu romul)
Vine!
CATINDATUL
(întorcându-se şi punându-şi masca)
O mască... Am s-o tachinez... (Chelnerul, după ce a lăsat romul pe masă la stânga, trece la dreapta lângă Didina.)
DIDINA
O bere.
CHELNERUL
Vine!
DIDINA
(care a observat pe Catindatul, se întoarce cam cu spatele ca să nu-i vază faţa. Catindatul bea rom, suflă mereu de căldură şi se uită când pe o parte, când pe alta la Didina)
N-a venit Nae încă... (scoate o scrisorică şi o citeşte.) "Prea iubita mea angelă, s-a întâmplat un caz de o comedie mare în chestia noastră prin respectivul tău Pampon şi o individă!... Trebuie să ne vedem deseară ca să-ţi spui cum curge în defavor toată intriga asupra romanţului nostru, să juri că devine ca la Teatru, pentru care nu cumva să lipseşte deseară de la bal cum ne-a fost vorba. Trimete-l pe Pampon să joace conţina şi vino negreşit... Al tău adorant până la moarte... Nae"... Douăsprece aproape, şi nu mai vine. (Chelnerul aduce berea, o pune pe masă la Didina şi iese.)
CATINDATUL
Pfuu! (Didinii.) Bonsoar, mască... (aparte.) Am s-o tachinez... (tare.) Ce mai faci?
DIDINA
(care îndată ce i-a vorbit Catindatul şi-a pus masca)
Bine, mersi! Uite beau o bere... Da' d-ta ce faci?
CATINDATUL
Şi eu bine, mersi; mă magnetizez cu jamaică.
DIDINA
Îmi pare bine.
CATINDATUL
Şi mie nu mai puţin, parol! (aparte cu chef.) Al dracului ştiu să le tachinez.
DIDINA
(bătând în masă şi sculându-se)
Să-l mai caut în bal...
CATINDATUL
(bându-şi picătura din fund a paharului)
Ce, te duci, mască?
DIDINA
Da, mască, mă duc. (Chelnerul vine din dreapta.) O bere, o plătesc. (aruncă banii pe masă.)
CATINDATUL
(către chelner)
Şi mie o jamaică... (cătră Didina.) Nu mai stai niţel? Să mai beau un magnet şi pe urmă te joc.
DIDINA
Nu, mersi.
CATINDATUL
Să te joc o... conţină oarbă. (râde.)
DIDINA
(aparte)
Conţina oarbă? Să mă fi cunoscând? (pleacă să iasă.)
CATINDATUL
Pe două consumăţii şi-o guriţă mazu. (râde.) Straşnic tachinez... (o urmăreşte până la uşe.)
DIDINA
(aparte)
Mazu? M-a cunoscut. (iese repede, în fund, la dreapta; ieşind, pomponul de la căciulă-i cade în scenă; chelnerul aduce încă un rom şi-l pune pe masă la stânga, aşteptând.)
CATINDATUL
(întorcându-se de la uşe şi coborând)
Straşnic am tachinat-o... (gustă din rom şi-l plăteşte.) Şi mi-e cald... mi-e cald... mi-e foc de cal! (întorcându-se şi zărind pomponul jos.) Iacă! I-a căzut polinezului istoria de la căciulă... (ia pomponul şi şi-l pune-n piept.) Haha! Acu să vezi cum o tachinez. (trage repede paharul de rom şi iese iute după Didina.) Acu să vezi cum am s-o tachinez. (Se aude în bal polca.)
SCENA III
CRĂCĂNEL, singur, în costum de bal, intrând din bufert, apoi CHELNERUL
CRĂCĂNEL
(coborând şi scoţându-şi masca)
Îl cheamă Iancu Pampon; i mai zice şi "Conţina cu 5 Fanţi"; a fost trist de vardişti de noapte la Ploeşti: acuma face pe judecătorul de cărţi; e neînsurat, dar precontează pe una Didina Mazu, exmarşandă. I-am luat urma acasă, de acasă la cafenea, de la cafenea iar acasă, şi de acasă aici. Trebuie să fie aici... Am minţit pe Miţa că mă duc la Ploeşti, şi am venit... Mi-am pus costum ca să nu mă cunoască cineva şi să afle Miţa... cum e ea geloasă!... (bate-n masă; chelnerul intră.) Am zis o bere...
CHELNERUL
Vine!
CRĂCĂNEL
A! Asta nu poate rămâne jos... Eu, când îmi trage cineva palme... eu turbez!... Cu dinţii îl apuc, nu-l las nici mort până nu-mi spune pentru ce? Pentru ce mi le-a tras? Să ştiu şi eu: pentru ce?... Trebuie să-mi spuie mişelul numaidecât!... (Chelnerul aduce berea, Crăcănel o bea şi o plăteşte. Chelnerul ia paharul de bere şi paharul de rom rămas pe masa din stânga şi iese.) Dacă o fi deschis, mă duc drept la el... Dar dacă o fi mascat?... (se gândeşte.) A! Am găsit... Mă dau binişor pe lângă toţi bărbaţii şi le zic la ureche: "Eu sunt Bibicul, nene Iancule, nu mai pofteşti?..." Să poftească în bal să-mi tragă... nu! Să poftească, mizerabilul! (îşi face o ţigară ş-o aprinde. Didina urmărită de Catindatul intră.) Cineva! (îşi pune masca.)
SCENA IV
CRĂCĂNEL, DIDINA, CATINDATUL
DIDINA
(intrând)
S-a hotărât! Nu pot să scap de dobitocul ăsta... mă cunoaşte.
CATINDATUL
(urmărind-o pe pasul de polcă, şovăind puţin)
Mască, nu te las; trebuie să facem o polcă.
DIDINA
(plictisită)
Mersi, mască, nu joc; fii băiat cumsecade şi nu te mai ţine după mine...
CATINDATUL
(aparte)
Straşnic le tachinez!...
DIDINA
Ţi-am spus o dată că aştept pe cineva?
CATINDATUL
Ce adică, eu nu sunt cineva?
DIDINA
(foarte plictisită)
Ba da, decât aştept pe cineva să mă ducă acasă...
CATINDATUL
Da' ce, eu nu te poci duce acasă?
CRĂCĂNEL
(aparte)
Ăsta să fie? că prea e obraznic. (observă scena.)
DIDINA
(împingând pe Catindatul, care vrea s-o ia de zor la polcă)
Vai de mine! Mi-am găsit beleau cu d-ta, îmi scoţi sufletul! (aparte.) Ce să fac? Cum să scap? A! (tare.) Mască, am să te rog ceva: aşteaptă-mă un minut aici... Mă-ntorc îndată...
CATINDATUL
Da' te-ntorci?
DIDINA
Mai e vorbă...
CATINDATUL
Să te-ntorci, să nu pleci până nu ne vedem, că ai pierdut ceva.
DIDINA
(plecând)
Eu?
CATINDATUL
Da... (aparte.) Acu am s-o tachinez...
DIDINA
Aş! Mofturi!
CATINDATUL
Zău!... Cum ai venit, 'ai? N-ai venit cu pampon? Vrei să te duci fără pampon?!
CRĂCĂNEL
(sărind)
PAMPON?!
DIDINA
Pampon?! Hotărât, mă cunoaşte, trebuie să-mi schimb costumul, să-mi piarză urma... (iese repede. Catindatul se repede să iasă după ea; Crăcănel îl urmăreşte, îl apucă în uşe şi-l trage cu putere înapoi.)
CRĂCĂNEL
(cu tonul sfidător şi melodramatic)
Eu sunt Bi-bi-cul, ne-ne Ian-cu-le!
CATINDATUL
Eu nenea Iancu? Fugi d-acolo!
CRĂCĂNEL
(crescendo)
Eu sunt Bibicul, nene Iancule; nu mai pofteşti? Poftim de! Ba nu, nu! Ia poftim...
CATINDATUL
Ce să poftesc, domnule? Ştii că eşti curios d-ta!...
CRĂCĂNEL
(crescendo)
Eu sunt Bibicul, nene Iancule!
CATINDATUL
Bine, d-ta poţi să fii Bibicul, dar vezi că asta-i asta, că eu nu sunt nenea Iancu... Nenea Iancu e frate-meu...
CRĂCĂNEL
Atunci, nen-tu Iancu al d-tale, este o canalie!
CATINDATUL
Da' pentru ce, d-le?...
CRĂCĂNEL
Asta mă priveşte pe mine...
CATINDATUL
Ba priveşte familia, să mă ierţi...
CRĂCĂNEL
Şi-l aştept aici, pentru ca să-l iau de piept şi să am o tălmăcire cu d-lui... Să vedem: pentru ce? Da, pentru ce?
CATINDATUL
Aş! Îl aştepţi degeaba: nenea Iancu e la Ploeşti...
CRĂCĂNEL
Mofturi! E la Bucureşti...
CATINDATUL
(sărind)
Nenea Iancu la Bucureşti?
CRĂCĂNEL
Da, şi are să vie aici! Îl aştept!
CATINDATUL
(aparte)
Nenea Iancu! Să vie aici! M-am topit... Sunt nenorocit!
CRĂCĂNEL
Şi o să fii faţă şi d-ta la tălmăcire; am să te pui faţă ca să vezi şi d-ta pentru ce nen-tu Iancu al d-tale este o canalie.
CATINDATUL
(aparte)
Nenea Iancu! Vine nenea Iancu, şi ăsta cum mă cunoaşte, o să mă spuie, o să mă puie faţă!... Trebuie să-mi piarză urma: trebuie să-mi schimb costumul... (iese fuga în fund la stânga.)
CRĂCĂNEL
Fuge să-i dea de ştire lui nen-su Iancu! Trebuie să-l ţiu de scurt. (iese fuga după Catindatul. Se aude în bal semnalul cadrilului.)
SCENA V
MIŢA, singură în domino albastru cu flori, apoi CHELNERUL
MIŢA
(intrând, îşi scoate masca)
Nu e... N-a venit încă? Îl cunosc... are numai două costume: un cazac şi un turc... N-a venit. Trebuie să se fi dus să-şi ie pe individa! Trebuie să vie împreună! A! Să vie! Dumnezeule! Jur pe tot ce mi-a rămas mai scump, jur pe statua Libertăţii de la Ploeşti, că are să fie o istorie!... (bate-n masă.) A! Gelozie! Am să-i omor!
CHELNERUL
(intrând din dreapta)
Vine!
MIŢA
Un vermult.
CHELNERUL
Vine. (iese)
MIŢA
Voi să beau, voi să beau (cadenţând), căci nu e-n lume altă durere, decât durerea ce simţesc eu... (Chelnerul aduce paharul. Se aude cadrilul. Miţa bea paharul pe nerăsuflate şi plăteşte. Chelnerul ia paharul şi pleacă.) Aşa! Să vie acuma. (îşi pune masca.)
SCENA VI
MIŢA, IORDACHE în costum de turc, apoi CRĂCĂNEL
IORDACHE
(vine suflând la masa din stânga)
Uf! Am asudat... Trebuie să mă dau la o gargariseală. (bate-n masă.)
MIŢA
(se-ntoarce, îl vede şi dă un ţipăt)
Turcul! Nae! (se repede la el.) Nae! Eu sunt, Miţa. (îşi scoate masca.)
IORDACHE
Miţa! Coana Miţa! Sunt eu, Iordache. (îşi scoate masca.)
MIŢA
Nae a venit?
IORDACHE
Nu... n-a venit...
MIŢA
Minţi! A venit! A! V-am dat de urmă. L-am căutat acasă şi nu l-am găsit; vardistul mi-a spus că a plecat în costul de bal în birje. A venit... E aici... E cu ea... Spune; nu minţi!
IORDACHE
Ei, da, da! A venit, dar a venit şi Crăcănel... (îşi pune masca.)
MIŢA
Crăcănel! Aicea Crăcănel?... (punându-şi masca.) Nu-i adevărat! Mangafaua e la Ploeşti.
IORDACHE
Ba-i prea adevărat! (Crăcănel intră.)
CRĂCĂNEL
(intră prin fund şi vine ţintă la Iordache)
Eu sunt, Bibicul, nene Iancule, eu sunt Bibicul; nu mă cunoşti?... Poftim de! Ia mai poftim de!
MIŢA
(aparte)
E Crăcănel! Îmi cunoaşte dominul, trebuie să mi-l schimb numaidecât. (iese repede în fund la stânga.)
CRĂCĂNEL
Nu răspunzi? Nu pofteşti, nene Iancule?
IORDACHE
Eu nu sunt nenea Iancu, eu sunt nenea Iordache... Pe nenea Iancu caută-l în bal...
CRĂCĂNEL
În bal? (iese repede-n fund, dreapta.)
IORDACHE
Un nenea Iancu trebuie să găseşti în tot balul. (îşi scoate masca.)
SCENA VII
IORDACHE, NAE, în costum de cazac, apoi CATINDATUL
NAE
(din fund, dreapta)
Iordache... (îşi scoate masca.)
IORDACHE
Aha! Bine că vii! Ştii cine e în bal? Ia ghici...
NAE
Cine?
IORDACHE
Miţa...
NAE
Miţa!
IORDACHE
Şi Crăcănel... fereşte-te! Miţa te caută...
NAE
Cum să scap de republicana asta?... Nu găsesc pe Didina să plec...
CATINDATUL
(din fund)
Peste putinţă să găsesc alt costum: Bibicul ăla o să mă dea de gol lui nenea Iancu... (îşi scoate masca.)
NAE
(îşi pune masca repede; lui Iordache)
Pune-ţi masca! (Iordache îşi pune masca.)
CATINDATUL
Uf! Şi m-am magnetizat!... Lucrează magnetismul... Nu mai poci de cald!
NAE
(încet lui Iordache)
Îl cunoşti?
IORDACHE
(asemenea)
Tânărul cu măseaua...
CATINDATUL
(văzându-i)
A! Bună idee. (vine la ei vesel.) Mască, mă cunoaşteţi?
NAE
Nu...
CATINDATUL
Îmi pare rău, v-aş fi rugat ceva...
NAE
Ce?
IORDACHE
(încet lui Nae)
Să-i scoţi iar măseaua...
NAE
(Cantindatului, tare)
Cu plăcere, neică, dar n-am ostromentele...
CATINDATUL
Ce ostromente?
IORDACHE
Pentru măsea...
CATINDATUL
(aparte)
Şi ăştia sunt bărbieri... (tare.) Aş! Măseaua nu o mai scoţ; i-am dat de leac: călduri cu magnetism de jamaică...
NAE
Ala-i bun...
CATINDATUL
Uite ce vream eu să vă rog; eu am un frate mai mare în bal, şi mă cunoaşte, şi n-aş vrea să mă cunoască... Ce e de făcut?
NAE
Ştiu eu? Şi eu aş vrea să nu mă cunoască cineva în bal: da' dacă te cunoaşte o dată...
IORDACHE
Nu-i alta nimic de făcut decât să plecăm din bal...
CATINDATUL
Nu! Nu voi să plec, voi să mai tachinez, voi să mă magnetizez bine! Am eu o idee...
NAE
Ce idee?
CATINDATUL
Costumurile d-voastră sunt de la grandirop, ori particulere?...
IORDACHE
Particulere.
CATINDATUL
Şi al meu tot particuler. Haide să le schimbăm, şi apoi să mai poftească Bibicul să mă puie faţă cu nenea Iancu...
NAE
Faină idee! Bravos! Haide!
IORDACHE
Haide!
CATINDATUL
Haide la grandirop! (ies toţi trei în fund la stânga) la cabinet de toaletă! (Se aude mazurca în bal: Catindatul iese pe pasul de mazurcă.)
SCENA VIII
PAMPON (în costum, intrând din bal)
PAMPON
Este adevărat că sunt tradus: Didina mă înşeală cu Bibicul, cu amantul femeii ăleia. Astă-seară, la cafenea, femeia aia mi-a lăsat un bilet; i-am cunoscut slova, e slova din biletul către Bibicul. Îmi scrie să viu aici, unde amantul ei are întâlnire cu Didina. Nu se poate, zic eu; Didina s-a dus la mătuşică-sa. Merg degrabă acasă, Didina nu e; la mătuşică-sa, Didina nu e. Mă-ntorc acasă, chem slujnica, îi trag două perechi ca la poliţie şi pe urmă o supun la intrigatoriu. Spune că coniţa a plecat în costum polinez... Aici în bal este! Cu el!... Cu Bibicul. A! Bibicule! Ai scos o femeie din minţi - femei! Ochi alunecoşi, inimă zburdalnică!... Astă dată n-ai să scapi... O să-ţi rup şalele... (bate în masă.) O mastică! (îşi pune masca.)
CHELNERUL
(d-afară)
Vine!
SCENA IX
PAMPON, CRĂCĂNEL
CRĂCĂNEL
(din fund, dreapta)
Nu pot să dau de nenea Iancu, şi l-am pierdut şi pe frate-său... (văzând pe Pampon.) Pe ăsta nu l-am cercetat... Acuma îl văz întâi. (Pampon bate iar în masă; Crăcănel coborând doi paşi, tare şi cu ton de sfidare melodramatică.) Eu sunt Bi-bi-cul...
PAMPON
(sărind)
Bibicul!
CRĂCĂNEL
Da, Bibicul, nene Iancule! (îşi scoate masca) nu mai pofteşti?
PAMPON
(îşi scoate masca, fioros, gata să se repează)
A! Care va să zică mă căutai, Bibicule?
CRĂCĂNEL
(potrivindu-se să-şi ia vânt de scăpare)
Da, nene Iancule...
PAMPON
(acelaşi joc crescendo)
Şi eu te căutam, Bibicule! (se repede.)
CRĂCĂNEL
(dându-se pe după o masă)
Să nu dai! Să nu dai! Că fac scandal... Chem poliţia... stai să ne desluşim!
PAMPON
Mişelule, să ne desluşim, 'ai? După ce mă ataci la sacrul meu amor; amăgeşti o fiinţă nevinovată... o femeie... femeie! Ochi alunecoşi, inimă zburdalnică!...
CRĂCĂNEL
(urmându-şi jocul)
Eu? Amăgesc o femeie?... Eu nu am amăgit nici o femeie; ele m-a amăgit pe mine... şi multe; nu ştiu nimic la sufletul meu.
PAMPON
Minţi!
CRĂCĂNEL
Nu minţ... Nu da! Nu da! Că fac scandal. Să ne desluşim: e încurcătură la mijloc... Spune care femeie...
PAMPON
O ştii bine, Didina...
CRĂCĂNEL
Nu cunosc nici o Didină. Pe amanta mea o cheamă Miţa...
PAMPON
Da, pe amanta ta o cheamă Miţa; dar, ca un mişel ce eşti, nu te-ai mulţumit cu o amantă... Ai atacat şi pe amanta mea Didina... Ai nenorocit-o!
CRĂCĂNEL
Nu-i adevărat!
PAMPON
Am dovezi: ai uitat la Didina un bilet de abonament la frizerie.
CRĂCĂNEL
Nu-i adevărat! Eu nu mă raz cu abonament, eu mă raz à la carte.
PAMPON
Şi un bilet de la amanta ta...
CRĂCĂNEL
De la amanta mea? Îţi spui eu că e încurcătură.
PAMPON
Nu e nici o încurcătură, mişelule! Amanta ta, Miţa, îţi scrisese de miercuri că te aşteaptă, că Mangafaua pleacă la Ploeşti.
CRĂCĂNEL
Miercuri?... Ploeşti?... Mangafaua?...
PAMPON
Da, şi tu, Bibicul, în loc să te duc la ea, o părăseşti şi te dai pe furiş la amanta mea, la Didina. (se repede.) O să-ţi rup oasele... Oasele am să ţi le rup!
CRĂCĂNEL
(apărându-se)
Stai! Să nu dai, că fac scandal! Mi-e frică de o nenorocire!... (îşi pune mâna la inimă să o astâmpere.)
PAMPON
Da! Să-ţi fie frică de o nenorocire; pentru că precum ai vrut tu să nenoroceşti pe Didina... o femeie! Ochi alunecoşi, inimă zburdalnică!... Asemenea să ştii că o să te nenorocesc eu pe tine. (se repede.)
CRĂCĂNEL
(acelaşi joc)
Stăi! Stăi, omule, pentru Dumnezeu!... Miţa? Miercuri? Ploeşti? Mangafaua?... Dumnezeule! Am o bănuială... Arată-mi biletul... Eu am fost miercuri la Ploeşti...
PAMPON
La Ploeşti?
CRĂCĂNEL
Da, la Ploeşti... Să fie cu putinţă?... Miţa? A opta?... Arată biletul!
PAMPON
Iacătă-l biletul! (Crăcănel se apropie să vază biletul; Pampon îl apucă cu mâna stângă, şi cu dreapta i-arată hârtia.) A! Vrei să mă-nşeli? (îl zguduie.)
CRĂCĂNEL
(sfârşindu-se de la inimă, se moaie din balamale, şi cade pe un scaun)
Miţa! M-a tradus! Apă! Apă!... Mangafaua... eu... eu sunt!
PAMPON
Mangafaua?
CRĂCĂNEL
Da, Mangafaua!... Eu... A opta oară tradus! (ridicând mâinile la cer.) Este cu putinţă, domnule?
PAMPON
A opta oară? (şade lângă el.)
CRĂCĂNEL
(dezolat)
Nu ţi le mai spui p-alelalte, că sunt halimale, domnule, numai una să ţi-o spui, al şaptelea caz de traducere... în vremea războiului...
PAMPON
Cu un muscal?
CRĂCĂNEL
(plin de obidă)
Nu m-ar fi costisit atâta să fi fost cu un muscal, fiindcă eu eram de la început pentru convenţie... ştii, muscalii luptau pentru cauza sfântă a eliberării popoarelor creştine de sub jugul semilunii barbare... Dar cu un neamţ, domnule!...
PAMPON
Cu un neamţ?
CRĂCĂNEL
Fă-ţi idee, domnule, ce traducere!
PAMPON
Ei şi?
CRĂCĂNEL
(plângând)
Am plâns, cum plâng şi acuma, căci eu ţiu mult la amor; am plâns şi am iertat-o... pe urmă am prins-o iar, şi iar am plâns şi iar am iertat-o; nu de multe ori, dar ca des... aşa cam de vreo cinci, şase ori... Ce-mi ziceam eu? Vorba d-tale: femeie! Ochi alunecoşi...
PAMPON
Inimă zburdalnică!...
CRĂCĂNEL
Până când, într-o seară, mă duc, domnule, ca de obicei acasă; intru în sală, deşchiz uşa iatacului... întunerec... "Te-ai culcat?" nu răspunde nimini. Inima-ncepe să bată rău; aprinz lumânarea, şi ce găsesc pe masă, domnule?
PAMPON
Ce?
CRĂCĂNEL
Un răvăşel: "Mache, m-am plictisit să mai trăiesc cu o rublă ştearsă ca dumneatale. Nu mă căuta; am trecut cu neamţul meu în Bulgaria..."
PAMPON
În Bulgaria? Ce căuta neamţul în Bulgaria?
CRĂCĂNEL
(dezolat)
Nu ştiu! Ei! Ce te faci, Mache?... de desperare, ce am zis eu? Daca n-am avut parte de ce mi-a fost drag pe lume, încai să mă fac martie al independenţii... şi m-am înrolat de bunăvoie...
PAMPON
Volintir?...
CRĂCĂNEL
În garda naţională... Ştii, pentru ca să-mi mai uit focul... (plânge.) Şi închipuieşte-ţi d-ta acum şi Miţa! (plânge) şi garda naţională s-a desfiinţat!...
PAMPON
Care va să zică este un Bibicul...
CRĂCĂNEL
Se-nţelege; n-ai văzut biletul?
PAMPON
Care va să zică este un Bibicul, care devine în chestie de traducere şi pentru mine şi pentru d-ta...
CRĂCĂNEL
Fireşte...
PAMPON
(cu tărie)
Nu mai plânge, nu şade frumos, un volintir ca d-ta...
CRĂCĂNEL
Dacă nu pot să mă stăpânesc! Mi-e naturelul simţitor...
PAMPON
Trebuie să-l găsim! Nu plânge, nu-i frumos! Un volintir! Trebuie să-l regulăm pe Bibicul... Auzi d-ta? Două!
CRĂCĂNEL
Cum să-l găsim?
PAMPON
Îl găsesc eu, n-ai grije; eu ştiu politica poliţiei. Nu plânge: eşti volintir! Bibicul nostru e aici în bal... Didina mea este aici în bal...
CRĂCĂNEL
Poate şi Miţa mea...
PAMPON
Da...
CRĂCĂNEL
Da?
PAMPON
(repede)
Adică nu! În sfârşit, ce-ţi pasă! Vino cu mine... Nici o vorbă să nu zici. Lasă-mă pe mine, să vezi cum îl înhaţ eu. 'Aide... nu plânge: eşti volintir! Pune-ţi masca, şi 'aide! (îşi pune masca.)
CRĂCĂNEL
Miţa? Miţa?... (hotărât.) Nu!... o mai iert acum, dar daca s-o mai întâmpla încă o dată... hotărât mă însor! (îşi pune masca.)
PAMPON
Haide... nu, nu plânge, eşti volintir!... Şi nici un cuvânt! A! Bibicule! (ies amândoi în bal.)
SCENA X
MIŢA în costumul polonez al Didinii, apoi IORDACHE în costumul de cazac al lui Nae
MIŢA
(scoţându-şi masca; vine din bufet)
Ce dracul caută Crăcănel aici? Mă minte că se duce la Ploeşti... şi vine la bal... Nu cumva Mangafaua sare garduri?... Ori a simţit ceva?... Mi-am schimbat costumul la grandirop... Nici el, nici Iordache nu mă mai poate cunoaşte... Dar Nae... Năică unde-i?... Unde e pârlitul de Pampon? (Iordache intră.) Nae! Să vedem. (îşi pune masca şi urcă în fund spre stânga.)
IORDACHE
(venind din fund dreapta şi uitându-se în bal)
A dracului istorie o să iasă... Crăcănel aici, Pampom aici, Miţa aici... Numai de-ar fi plecat Nae şi Didina...
MIŢA
(coborând)
Nae! (îşi scoate masca.)
IORDACHE
'Ai! (se întoarce.) Fugi că mor! Miţa? (vrea să plece.)
MIŢA
(tăindu-i drumul)
Unde pleci, mizerabile?
IORDACHE
(îi face semn că merge în bal să danţeze)
MIŢA
Nu vrei să mă cunoşti, Năică, 'ai? Nu vrei să-mi vorbeşti? Fugi de mine, 'ai? (îl apucă.)
IORDACHE
(se smuceşte şi vrea să plece)
MIŢA
(sărindu-i înainte)
Mişelule, daca mai faci un pas, daca nu vorbeşti, te nenorocesc. A! Mizerabile! Ai gândit că daca mi-ai luat sticluţa cu vitrionul, nu o să mai găsesc alta! Ţi-am făgăduit să-mi răzbun şi...
IORDACHE
Ei apoi, daca o iei pe coarda vitrionului, nu-mi place. (Miţa face un pas înapoi, el îşi scoate masca.) Nu sunt Nae; ce pofteşti? Sunt Iordache, na!
MIŢA
A! Care va să zică v-aţi schimbat costumul, ca să mă jucaţi pe degete!... Şi a crezut domnule Nae că scapă cu atâta de mine?... Unde e Nae?
IORDACHE
Trebuie să fi plecat de mult din bal; nu l-am mai văzut; şi a plecat cu cheia; pe mine m-a lăsat pe dinafară. (Pampon şi Crăcănel se arată în fund şi privesc scena.)
MIŢA
A! Mizerabilul! (se plimbă agitată.) Mizerabilul! (vede pe cei din fund şi-şi pune iute masca; Iordache asemenea.)
SCENA XI
ACEIAŞI - PAMPON şi CRĂCĂNEL scoţându-şi măştile
PAMPON
(lui Crăcănel)
Costumul polinez! E Didina cu Bibicul!
CRĂCĂNEL
Cu Bibicul...
PAMPON
Pe el! (Iordache vrea să plece; Pampon îl apucă de o parte, Crăcănel de alta, şi-l readuc târâş în scenă.)
CRĂCĂNEL
Unde te duci, Bibicule?
PAMPON
Stai să te judec eu, Bibicule...
IORDACHE
(zbărându-se între amândoi)
Nu mă cheamă Bibicul, mă cheamă Iordache!...
MIŢA
(aparte)
Pampon! (trece repede lângă Pampon şi-l trage cu putere deoparte; încet.) Eşti aici? (îşi arată figura la o parte şi iar se maschează.)
PAMPON
Persoana în chestie? Miţa?
IORDACHE
(luptând să scape de Crăcănel, îşi scoate masca)
Lasă-mă, domnule!
CRĂCĂNEL
(ţinându-l din răsputeri)
Stai aci! (se luptă amândoi.)
MIŢA
(lui Pampon repede şi şoptit)
Nu e Bibicul, este Iordache; Bibicul, traducătorul, este îmbrăcat turc.
PAMPON
(sărind)
Turc! Turcul care ne-a tachinat adineaori?
IORDACHE
Înţelege odată, domnule, că nu sunt Bibicul! Ce, eşti turbat? Vrei scandal?
CRĂCĂNEL
(crud)
Da! Vreau scandal...
PAMPON
(după ce a vorbit cu Miţa încet, trecând repede lângă Crăcănel, pe care îl apucă şi-l trage de mână în faţă; Crăcănel din smucitură scapă pe Iordache, care iese repede din bal dând cu tifla înapoi)
Lasă-l! Nu-i ăsta! Am greşit. Bibicul e turcul, turcul care ne-a tachinat adineaori.
CRĂCĂNEL
Turcul? 'Aide după el... Dar dama asta cine e?
PAMPON
O damă...
CRĂCĂNEL
O damă? Bine... 'Ai după turc. (pleacă întâi punându-şi masca.)
MIŢA
(încet lui Pampon)
Nu cumva să-i spui lui Crăcănel...
PAMPON
(asemenea)
N-ai grije. 'Ai după turc! (îşi pune masca.)
CRĂCĂNEL
'Aide după turc! (ies toţi trei în bal.)
SCENA XII
DIDINA în domino roşu, NAE în costumul de la început al Catindatului, vin din bufet; apoi IORDACHE, apoi CATINDATUL şi O MASCĂ tot din bufet
DIDINA
Da. (îşi scoate masca, Nae asemenea.) Când am venit adineaori în bal m-a cunoscut unul. El trebuie să fi fost, Crăcănel al tău... ştie că mă cheamă Didina Mazu, ştie de Pampon, ştie că-i zice lui Pampon "Conţina cu 5 Fanţi". În sfârşit, m-a cunoscut bine! D-aia mi-am schimbat costumul. Haide, Haide, Nae, să mergem; mi-e frică... (se aude cadrilul.)
NAE
Da, haide să mergem, e târziu.
IORDACHE
(intrând din bal repede)
Tot aici sunteţi? Pleaţi, plecaţi degrabă! Crăcănel, Pampon şi Miţa, toţi trei, vă caută să facă scandal... Fugiţi!
DIDINA
'Aide! (îşi pune masca.)
NAE
Dacă am putea să ieşim fără să mai dăm prin bal... (îşi pune masca.)
IORDACHE
Nu se poate, altă ieşire nu-i; haideţi! (îşi pune şi el masca.)'
CATINDATUL
(cu o Mască pe care o aduce cam cu d-a sila la braţ; e cu chef, îşi scoate masca şi vorbeşte tare de tot)
Aşa sunt eu... Uite şi prietenii.
NAE
(încet)
Dracul să te ia!
MASCA
(vrând să-i scape de la braţ)
Lasă-mă.
DIDINA
Cine-i ăsta? (Nae, Iordache şi Didina vorbesc încet deoparte.)
CATINDATUL
Aşa sunt eu; când mă magnetizez, mi-e cald... Pfu!... Şi când mi-e cald, pfu! Tachinez... Trebuie să te fac un cadril. Iacă ne-am găsit vizaveaua...
DIDINA
Haide! (voi să plece.)
CATINDATUL
Ce vă duceţi? Nu se poate să vă duceţi! (le taie drumul.) Trebuie să facem un cadril.
NAE
Mersi, drăguţă, ne ducem acasă...
CATINDATUL
Acasă? Cu costumul meu? Nu se poate. (strigă tare.) Dacă vă duceţi, dă-mi înapoi costumul, trebuie să-mi dai costumul, nu te las să pleci cu costumul...
NAE
(încet)
Ne mai întârzie dobitocul!
DIDINA
(încet)
Schimbă costumul şi pace!
IORDACHE
(încet)
Nu se poate, o să ieşim prin bal: Miţa cunoaşte costumul...
NAE
(încet)
Ce e de făcut?
IORDACHE
(încet)
Spune-i că mai rămânem...
DIDINA
(încet)
Şi ne strecurăm binişor şi ieşim...
NAE
(tare)
Dacă-i aşa, ştii ce? 'Ai să mai rămânem.
IORDACHE
Să mai rămânem...
DIDINA
Să mai rămânem...
CATINDATUL
Aşa da! 'Ai să facem cadrilul...
IORDACHE
În bal?
NAE
Nu merg în bal.
CATINDATUL
Atunci aici; sunt magnetizat, am poftă de cadril, să-mi fac vânt. Unde e nenea Iancu să mă vază!
IORDACHE
(încet lui Nae şi Didinei)
Jucaţi-l o figură, două, până uită de costum, şi pe urmă o ştergem. (vorbesc încet toţi trei.)
MASCA
Ţi-am spus că mi-e frică să nu mă vază bărbatu-meu... (luptă să scape.)
CATINDATUL
Ei! Parcă mie nu mi-e frică de nenea Iancu... (Masca se smuceşte, scapă şi fuge; uitându-se după ea.) Atâta pagubă! (merge şi invită la danţ pe Iordache.) Ei, 'aide! Ce faceţi? (îşi pune masca pentru danţ.)
NAE
Ei haide, de! (Se aude o figură ca cadrilului. Nae danţează cu Didina, Catindatul cu Iordache ca damă. La a doua parte a figurii contradanţului, apar în fund Pampon, Crăcănel şi Miţa mascaţi.)
SCENA XIII
CEI DE SUS, PAMPON, MIŢA şi CRĂCĂNEL, apoi lume din bal
PAMPON
Iaca turcul! A! În sfârşit. (toţi trei coboară melodramatic în faţa Catindatului; figura danţului se sparge; Didina, Nae şi Iordache se retrag deoparte spre uşa din fund în stânga şi ascultă; Miţa mai la spatele lui Crăcănel şi lui Pampon, care s-au oprit ţintă în faţa Catindatului înmărmurit; Miţa a scos din buzunar sticluţa şi pândeşte.)
DIDINA
(încet)
Pampon!
NAE
(încet)
Miţa!
IORDACHE
(încet)
Crăcănel!
CRĂCĂNEL
(fioros)
Jos masca!
CATINDATUL
(tremurând)
Pentru ce?
CRĂCĂNEL
Până aici ţi-a fost, Bibicule! (stau amândoi gata să-l apuce.)
CATINDATUL
Iartă-mă, nene Iancule, nu mai fac! (pune mâna să-şi scoaţă masca.)
MIŢA
(care a pândit momentul, n-apucă el să-şi scoaţă masca, şi-i arunci sticluţa în ochi)
Na, mizerabile! (fuge prin fund.)
CATINDATUL
A! Săriţi! Ajutor! (vrea să fugă.)
(Pampon şi Crăcănel îl înhaţă şi încep să-i tragă; lume mascată şi nemascată vine fuga din fund la dreapta; Didina, Nae şi Iordache au şi dispărut în fund la stânga.)
(Cortina)