Actul I
(Un salon de frizărie de mahala. Mobile de paie. Uşe şi fereastră de prăvălie în fund. La dreapta, în planul întâi o uşe; în planul al doilea un lavabo. Ambele planuri din dreapta sunt mascate de restul scenii printr-un "paravent".)
SCENA I
IORDACHE, apoi PAMPON
IORDACHE
(şade pe un scaun şi dă un brici la piatră, fredonând)
"Şi mă cere, mamă, cere. - Cine dracul te mai cere? -Şi mă cere d-un bărbier..."
PAMPON
(intrând prin fund)
Aici este frizăria lui d. Nae Girimea?...
IORDACHE
(sculându-se politicos)
Da, poftiţi... Barba? Părul?
PAMPON
Nimic...
IORDACHE
Atunci, poate, vă spălaţi la cap?
PAMPON
Eu nu mă spăl niciodată la cap, pentru că sufăr de...
IORDACHE
De măsea? Ştii cum ţi-o scoţ? Odată... pac!
PAMPON
Ei, nu de măsea... sufăr de bătăi...
IORDACHE
De bătăi?... Ştii cum le...
PAMPON
Ei! Lasă-mă-n pace, omule; nu mă spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de inimă. Înţelege odată că n-am venit pentru alişveriş.
IORDACHE
Atunci, pentru ce?
PAMPON
Am o trebuinţă cu d. Nae Girimea... Nu cumva eşti d-ta?
IORDACHE
Nu, eu sunt calfă...
PAMPON
D. Nae nu este aici?
IORDACHE
Nu domnule; îl aştept: trebuie să vie foarte curând...
PAMPON
Atunci îl aştept şi eu... Se poate?
IORDACHE
De ce nu? Poftiţi... (Îi dă un scaun.)
PAMPON
(după o mică pauză)
Mă rog, la d-voastră se fac şi abonamente?
IORDACHE
Da: 12 rasuri 3 franci, ceva a la "vivat concurenţa!" Să poftească oricare daca le dă mâna; glumeşti d-ta? Vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri, cu pudră, unt de migdale, livantă... Pentru frezat, spălat, bătături, se plăteşte supliment.
PAMPON
Şi biletele de abonament le aveţi cu o pecetie, ca ăsta? (arată biletul pe care-l scoate din portofel.)
IORDACHE
Nu... ăsta este din ale vechi; gândesc că numai ăsta a mai rămas. (îl examinează.) Pesemne că d-ta ai luat biletul ăsta demult şi ai plecat din Bucureşti. Trebuie să vi-l schimbăm; pe astea le-am tras din circulaţie.
PAMPON
(punând biletul la loc)
Nu; e altceva cu biletul ăsta...
IORDACHE
Până acu vreo trei luni le aveam aşa, pentru iconomie adică: punea d. Nae pecetea pe o bucată de hârtie ori de mucava, şi pe urmă la fiecare răsătură trăgeam cu cerneală o dungă, până se făcea douăsprece. Acu, pentru că ni s-a întâmplat o istorie cu un spiţer, a hotărât d. Nae să dea la tipografie să i le facă cu numere: l-am ras? Ţac! I tai numărul.
PAMPON
Cu un spiţer? Ce istorie?
IORDACHE
Al dracului spiţerul! Închipuieşte-ţi d-ta! Lua un bilet. Îl rădeai, trăgeai o dungă. Să zicem că asta era marţi; bun! Joi, iar o dungă; sâmbătă, alta: trei dungi. Marţea ailaltă, te uitai la bilet: numai o dungă. Peste asta mai trăgeam una; una şi cu una două. Joi mai trăgeam una, care va să zică trei; bun! Marţea ailaltă... biletul alb.
PAMPON
Alb?
IORDACHE
De tot...
PAMPON
Cum asta?
IORDACHE
Aşteaptă să vezi, că e frumoasă... A mers aşa preţ de vreo zece luni de zile, până să băgăm noi de seamă... Muşterii mulţi... l-ai ras, i-ai tras dunga, te culci pe urechea aia, şi nu-i mai ţii altă socoteală. Într-o sâmbătă seară, vine spiţerul, şi nu ştiu cum din vorbă, - era lume multă în prăvălie, - lui d. Nae i se pare că spiţerul cere un bilet, şi-mi zice: "Iordache, un bilet nou lui d. Frichinescu...", aşa-l cheamă. Dar el... zice: "Eu bilet nou? N-am cerut; al meu e nenceput - ..." şi scoate biletul alb ca laptele... Măi, ce dracul! Ne uităm noi lung, eu şi d. Nae, la bilet... pe urmă ne uităm la spiţerul, pe urmă unul la altul, şi d. Nae zice: "Bine!" şi-i trage o dungă. Pleacă spiţerul... Zice d. Nae: "Iordache, biletul spiţerului e cu scamatorie; ia să-l ţinem noi de scurt: ori că ne-a luat bilete, ori că ne-a furat pecetia, ori că şi-a făcut el alta pe model, că prea se-ntinde abonamentul lui ca caşcavalul prăjit..."
PAMPON
Ei, în sfârşitul sfârşitului ce era?
IORDACHE
Stăi să vezi. Al dracului spiţerul! Asta era într-o sâmbătă. Marţi dimineaţa, altă dungă; - dar acum la însemnam şi cu tibişir pe pervazul uşii; - două; joi alta, trei,... sâmbătă alta...
PAMPON
(cam impacientat)
Patru...
IORDACHE
Joi...
PAMPON
Ei! Spune odată, că n-am vreme de stat.
IORDACHE
Parcă ziceai că aştepţi pe d. Nae.
PAMPON
Bine, îl aştept, dar spune odată.
IORDACHE
Daca nu mă laşi... Joi, un ras şi un tuns, două dungi: cinci şi cu două şapte; pe bilet şapte, pe uşe şapte. În sfârşit, sâmbătă îl raz iar; dau să scriu dunga: pe bilet erau patru şi cu una acu cinci; pe uşe şapte şi cu una opt. Spiţerul nu ştia că mijloceşte contabilitate dublă. Marţi, pe uşe opt şi cu una nouă; pe bilet trei şi cu una patru; şi pe urmă joi, pândeşte când nu e d. Nae în prăvălie, şi intră; după ce-l raz, zice: "Scrie una, că am luat bilet nou de la d. Nae"... Pe uşe nouă şi cu una zece...
PAMPON
Ei? Prin urmare...
IORDACHE
Ei! Prin urmare, ştergea dungile cu doftorii, cu metaluri de-ale or de la spiţărie.
PAMPON
Şi cum a rămas?
IORDACHE
N-a vrut d. Nae să facă scandal, măcar că era de un procuror ceva. D. Nae, ştii, mai galant, i-a luat biletul şi vreo cinci franci câţi i-avea în buzunar, i-a făcut un moral bun, din porc şi din măgar nu l-a mai scos, i-a tras vreo două palme şi l-a dat pe uşe afară...
PAMPON
(care a ascultat cu atenţie, ca lovit de o inspiraţie)
A! Ce idee mi-a venit! Parfumurile, odicoloanele, pomădurile, liubemurile Didinii!... Spiţerul!... Da!... Zici că biletele astea le-aţi tras din circulaţie de mai bine de trei luni?
IORDACHE
Da.
PAMPON
Zici că d. Nae a luat înapoi biletul cu scamatoria de la spiţerul?...
IORDACHE
Da.
PAMPON
Ei? Spiţerul în vreme de zece luni cât v-a tras pe sfoară, numai cu un bilet a lucrat?...
IORDACHE
Ştiu şi eu?
PAMPON
Era peste putinţă. Atunci aţi fi băgat de seamă mai degrabă... Ia adu-ţi aminte bine.
IORDACHE
De unde să-mi aduc aminte!... E de mult...
PAMPON
A! Ce idee! Să vedem! Mă duc... mă întorc numaidecât... Spune-i lui d. Nae că am să-i vorbesc... Viu cât mai degrabă. (iese în fund. La ieşire se loveşte cu Miţa, care intră foarte agitată.) A! Pardon, madam!...
SCENA II
IORDACHE, MIŢA
MIŢA
Iordache! Unde e Nae?
IORDACHE
Nu ştiu; a plecat de azi-dimineaţă şi până acuma nu s-a mai întors. Trebuie să fie, ca să mă pot duce şi eu la masă.
MIŢA
(trântindu-se pe un scaun)
Am să-l aştept şi eu...
IORDACHE
Dar daca vine târziu, eu ce să fac? Să rabd de foame? Trebuie să închiz prăvălia şi să mă duc la mâncare...
MIŢA
Nu ştiu, nu voi să ştiu de nimic... (patetică.) Iordache...
IORDACHE
Ce?
MIŢA
Iordache, sunt nenorocită...
IORDACHE
A simţit Crăcănel ceva...
MIŢA
Aş! Crăcănel! - îţi spui că sunt nenorocită...
IORDACHE
Pentru?
MIŢA
Nae! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, până la nebunie... Tu ştii cât l-am iubit?
IORDACHE
Ei! Da. Ei! Ce?
MIŢA
(montându-se treptat)
Nae mă traduce.
IORDACHE
Aş!
MIŢA
Mă traduce la sigur.
IORDACHE
Fugi de-acolo!
MIŢA
La sigur... De opt zile nu l-am văzut. Îi scriu: "Bibicule, Mangafaua pleacă mâine miercuri la Ploeşti, remâi singură şi ambetată; sunt forte rău bolnavă; vino, să-i tragem un chef..." Şi Năică nici nu-mi răspunde. Iubeşte pe alta, mi s-a făcut semn. În cărţi cade mereu gând la gând cu bucurie, cu dragoste, cu temei, cu întâlnire pe drum de seară cu o damă de verde.
IORDACHE
Aş! Nu mai crede în mofturile cărţilor, frate...
MIŢA
Trebuie s-o ştiu, trebuie s-o aflu... şi să vedem... O să fie un scandal... da un scandal... cum n-a mai fost până acuma în "Universul".
IORDACHE
Aş! Nu-i nimica! Ţi-ai făcut spaimă de gelozie. (dând din umeri, urcă până-n fund, unde dă piept în piept cu Catindatul de la percepţie.)
MIŢA
Un muşteriu! Poate mă cunoaşte... Nu voi să mă compromentez. Trec să aştept în odaie. (iese pe după paravan în dreapta.)
SCENA III
IORDACHE, CATINDATUL (legat cu o basma la fălci)
CATINDATUL
(către public, coborând)
Pfii! Al dracului mă doare!... Dar ştii cum?... lucru mare... Nu mai merge... M-am hotărât. Trebuie s-o încerc şi p-asta...
IORDACHE
(care l-a urmărit, coborând înaintează un scaun până în mijlocul scenii)
Ia poftiţi! Poftiţi!...
CATINDATUL
(hotărât)
Ştii s-o scoţi? Scoate-mi-o!
IORDACHE
N-ai idee cum ţi-o scot; până să clipeşti din ochi, o dată, pac!... Ia poftiţi! Poftiţi!...
CATINDATUL
Uf! Mersi!
IORDACHE
Ia poftiţi...
CATINDATUL
Ce n-am pus, domnule? Ce să-ţi mai spui? Ce n-am pus? Mi-am tăbăcit gingiile... Ce n-am pus?
IORDACHE
Ce să-i spui, domnule? E odată vătămată, s-a isprăvit: picături de rădăcină de cleşte.
CATINDATUL
Ce n-am pus?... În sfârşit, astăzi m-a învăţat unul de la noi de la percepţie...
IORDACHE
A! D-ta eşti de la percepţie?...
CATINDATUL
Da, catindez până la o vacanţă. Nu e vorba, am cu ce trăi; am parte în bogasierie la Ploeşti; îmi trimete parale Nenea Iancu; dar ştii, orişicât poţi zice, trebuie pentru ca să-ţi faci o carieră ca tânăr...
IORDACHE
Mai e vorbă...
CATINDATUL
A! Eu aş fi avut parale multe, daca nu mă-ncurcam în trataţie de amor pe vremea războiului. O iubeam, o iubeam!... şi ea mă traducea... cu un ofiţer de itidenţie.
IORDACHE
Ei, ş-acuma?
CATINDATUL
Acuma... nu-ţi spui? Catindez la percepţie. (mâhnit.) Dar catindez de mult... Ştii, catindezi azi, catindezi mâine, o lună, două, trei, un an... Bine, până când? Nu zic să mă facă ajutor, ori reghistrat, domnule, dar măcar acolo ceva.
IORDACHE
Adică să te înainteze.
CATINDATUL
Măcar un copist de clasa a doua.
IORDACHE
Şi acuma câtă leafă primiţi în mână?
CATINDATUL
Nu ţi-am spus că sunt catindat? Nimic, de doi ani de zile, nimic. (şade.)
IORDACHE
Nimic?
CATINDATUL
Nimic...
IORDACHE
Dar... reţinere nu vă face?
CATINDATUL
Asta, ce-i dreptul, nu...
IORDACHE
Tot e bine... Ei!... ia dezleagă-te.
CATINDATUL
Pentru ce?
IORDACHE
Legat, nu poci...
CATINDATUL
Ce?
IORDACHE
Pentru că nu poţi căsca gura.
CATINDATUL
Pentru ce să casc gura?
IORDACHE
Aminteri cum să ţi-o scot?
CATINDATUL
Ce să-mi scoţi?
IORDACHE
Ei, asta-mi place! Pentru ce ai venit aicea?... Măseaua...
CATINDATUL
Măseaua?
IORDACHE
Ei da, măseaua. (merge şi scoate instrumentele dintr-o masă.) Ştii cum ţi-o scot?... până să clipeşti din ochi (revine lângă Catindat) odată... pac!
CATINDATUL
(care s-a sculat)
Uf!
IORDACHE
Şezi...
CATINDATUL
Mersi, am şezut destul...
IORDACHE
Trebuie să stai jos... ca să am loc în sus să trag... d-a-m-picioarele cum?
CATINDATUL
N-o mai scoţ... mi-a trecut.
IORDACHE
Cum ţi-a trecut?
CATINDATUL
Nu ţi-am spus că m-a învăţat unul de la noi de la percepţie... zice c-a citit în cartea lui Matei.
IORDACHE
De la Matei citire?
CATINDATUL
Nu vanghelistul, ăsta e altul, e doftor de bătături în Italia şi face şi văpsea pentru păr...
IORDACHE
Ei?
CATINDATUL
Ei? Să zicem că mă doare! Întâi rabd cât pot... pe urmă, pui doftorii; pe urmă, daca văz că nu mai merge, mă duc hotărât la bărbier să mi-o scoaţă... bun! Cum intru...
IORDACHE
Ei! Prin urmare...
CATINDATUL
Cum intru, zic serios: ştii s-o scoţi? Scoate-mi-o! De par examplu, adineaori la d-ta... D-ta nici nu înţelegeai ce vreau eu... Şi pe urmă, mă dau în vorbă, mai de una, mai de alta... Dar când intru, simţ odată ca un cuţit (arată la falcă), cald, şi pe urmă rece; pe urmă din vorbă-n vorbă, vii d-ta, subfirugul, cu cleştele: atunci deodată simţ iar un cuţit... rece, şi pe urmă numaidecât cald... şi pe urmă nu mai simţ nimic... Vezi d-ta, pesemne, nu ştiu cum devine care va să zică de este al naturii lucru ceva, că măseaua, în interval de conversaţie, de frică trece... Ei... al dracului italianul!
IORDACHE
(care a ascultat cu multă atenţie)
Fugi, d-le, cu superstiţiile italieneşti... Îmi pare rău de d-ta, om tânăr!... Bine, d-ta nu vezi cum e naturelul la toate, că trebuie să aibă o bază, măcar cât de mică, dar să fie bază. Ce nu are bază cum poate să fie naturel? Ori să-mi spui d-ta că Matei ăla al d-tale - că eu nu-l cunosc - te-a învăţat adică să mergi prin ploaie fără umbrelă şi să zici, numai aşa la un capriţ, că e soare... şi să nu te ude... Auzi d-ta mofturi italieneşti!
CATINDATUL
Aşa e, decât n-are a face cu măseaua. (face o grimasă în partea măselii.)
IORDACHE
Ba prea are a face.
CATINDATUL
Ba nu. (altă grimasă.)
IORDACHE
Ba da, tot lucru naturel...
CATINDATUL
Ba nu!... (altă grimasă.) Hait!
IORDACHE
Ce?
CATINDATUL
Iar m-a apucat (începe să se plimbe) dar rău... rău de tot...
IORDACHE
Vezi... vorba mea... ştiu eu...
CATINDATUL
(oprindu-se în loc din umblet, şi cu un ton foarte hotărât)
Ştii s-o scoţi? Scoate-mi-o!
IORDACHE
Şezi...
CATINDATUL
(hotărât)
Adu cleştele. (şade.)
IORDACHE
(merge, ia cleştele şi revine)
Zi că te-a ciupit un purice... odată... pac!
CATINDATUL
(uitându-se ţintă la cleşte şi apoi sculându-se)
Mi-a trecut. Ai văzut? Vorba mea... ştiu eu... Al dracului italianul!...
IORDACHE
(plictisit)
A!
CATINDATUL
(foarte mulţumit)
Salutare, neică, şi mersi! (pleacă.)
IORDACHE
Stai, domnule!...
CATINDATUL
Nu mai pot... e târziu... am treabă la canţilerie, am o groază de avizuri de făcut... Salutare, neică, şi mersi! (iese repede prin fund.)
SCENA IV
IORDACHE, apoi MIŢA
IORDACHE
Aşa haplea mai rar... Ce dracul face d. Nae de nu mai vine... Sunt aproape de douăsprece... Mă leşin de foame. (Miţa intră din dreapta.) Miţa? O uitasem!...
MIŢA
N-a venit Nae încă?
IORDACHE
Uite ce e, coană Miţo, d-ta tot zici că-l aştepţi; eu mă repez aici aproape să-mbuc ceva şi mă-ntorc numaidecât... nu-i aşa? (îşi ia pălăria.)
MIŢA
Poţi să te duci.
IORDACHE
Da', nu pleci? Să nu rămâine prăvălia singură...
MIŢA
(nervoasă)
Ţi-am spus o dată: îl aştept până mâine, până poimâine, până o veni!
IORDACHE
Atunci mă duc... mă-ntorc la moment. (iese în fund.)
SCENA V
MIŢA, apoi PAMPON
MIŢA
Să-l aştept, da, să-l aştept... Trebuie să vie... Să mă traducă pe mine Nae... şi să nu-mi răzbun? Peste poate!
PAMPON
(care a intrat)
Mă rog, d. Nae n-a venit încă? (salută.)
MIŢA
(aparte)
Un muştiriu... (tare.) Nu, domnule, şi eu îl aştept... Daca poftiţi şi dv. să-l aşteptaţi.. vine ori dânsul ori băiatul...
PAMPON
Mersi, madam. (şade, aparte.) Curăţică. (tare, după o pauză.) D-voastră sunteţi rudă, ori consoarta dumnealui...
MIŢA
(tristă)
Nici rudă, nici consoartă, d-le... i sunt... adică i-am fost... amică... Am venit pentru o mică afacere.
PAMPON
Ca şi mine...
MIŢA
La d-ta... nu poate fi ca la mine... La mine e chestiune de traducere.
PAMPON
În amor?
MIŢA
(asemenea)
Da, în amor...
PAMPON
Ca şi la mine...
MIŢA
Ca şi la d-ta?... Cum?
PAMPON
Mi se pare, adică nu mi se pare... sunt aproape sigur că sunt tradus.
MIŢA
Ca şi mine...
PAMPON
Şi numai d. Nae poate să mă puie pe urma aceluia care a devenit în chestiune. A! Dar n-are să-mi scape... Sunt hotărât! Am să-i dau o curăţenie spiţerului să mă pomenească!
MIŢA
E spiţer?
PAMPON
Da, desigur spiţer. Aflasem adineori cum îl cheamă de la băiatul de aici.
MIŢA
De la Iordache...
PAMPON
Da; îmi spusese cum îl cheamă, dar i-am uitat numele cu gândul la dovezi, - pentru că am dovezi, - nişte hârtii pe care le-am găsit în odaie la Didina.
MIŢA
Didina...
PAMPON
Da, amanta mea, cell mai sacru amor, pentru care mi-am sacrificat cariera de militar, fiin'că până să nu o cunosc am fost tist de vardişti la Ploeşti... Şi sunt turbat de gelozie! Toată noaptea n-am dormit...
MIŢA
Ah! Mie-mi spui ce-i gelozia?... Numai o noapte n-ai dormit? Nu ştii nimic! Câte nopţi!...
PAMPON
Nu, az-noapte nu a devenit din gelozie, pentru că nu începuse încă chestia... Am jucat la Podul Gârlii conţina cu nişte papugii până la şase az-dimineaţă... I-am ras...
MIŢA
Să nu te bucuri... Şi eu câştig la conţină, dar ce folos! Noroc la cărţi, nenoroc la amor...
PAMPON
Aş! La mine nu e noroc, e ştiinţă: îi iau la sigur... poate că să am o goană nebună, să pierz. Eu joc conţina oarbă cu fantele, şi am eu merchezul meu. Bunioară, cărţile le ţiu în stânga şi joc cu dreapta; am bătut cu fantele, pui cărţile bătutejos, şi fantele la loc în mâna stângă, pentru altă ocazie... Az-noapte i-am stins...
MIŢA
(plictisită)
Nu mai vine Nae...
PAMPON
Astfel dar az-dimineaţă, coniţa mea, pe la şase ceasuri, mă întorc acasă, la Didina; bat la uşe, se scoală somnoroasă şi-mi deschide. Era încă întunerec; aprinz lumânarea... Dar, când viu prea târziu, e totdeauna supărată şi-ncepe să mă certe... Acuma nu zice nimic: se-ntoarce, pardon, cu faţa la perete şi tace. Zic eu (Miţa plictisită s-a sculat şi se plimbă) în gândul meu: e supărată... s-o las să doarmă; când o vedeamâine c-am câştigat trei poli, îi trece... Dau să mă dezbrac şi văz jos lângă mescioară două hârtiuţe. M-aplec - cum le-am văzut am simţit un fior rece, - m-aplec, le iau: ce era? Un bilet de abonament la frizăria model a lui d. Nae Girimea...
MIŢA
Nae Girimea?... (se interesează.)
PAMPON
Da, şi un bilet de amor de la o damă către "Bibicul" ei...
MIŢA
"Bibicul"?
PAMPON
Da, către spiţerul... Să vezi cum am aflat pe urmă că e spiţer.
MIŢA
(aparte)
"Bibicul"! S-ar putea?
PAMPON
Cum am citit hârtiuţele şi am văzut pecetia pe bilet: "Frizăria model, Nae Girimea", mi-am luat iar baltonul şi bastonul şi am ieşit binişor; Didina adormise iar. Mă duc la poliţie, cercetez şi aflu că aici e frizăria. Am venit; d. Nae nu era aici. Băiatul mi-a spus că bilete de astea...
MIŢA
(interesându-se nerăbdătoare)
În sfârşit?
PAMPON
În sfârşit, ce mai să lungim vorba degeaba, coniţa mea, spiţerul este... După câte mi-a spus băiatul, am fost cu biletul lao spiţărie, am spus că aveam ceva scris pe el şi s-a şters cu un fel de asenţie, şi că aş vrea să ştiu ce era scris... se poate? Şi spiţerii nu ştiu ce-a făcut, ce-a turnat pe bilet, - mirosea a spirt de ţiperig, - şi-n două minute a ieşit iar dungile la loc...
MIŢA
Să fie cu putinţă?...
PAMPON
Le-am numărat: sunt cinzeci şi cinci de dungi. Spiţerul mişel! L-am prins mai rău decât d. Nae: o să-i dau o curăţenie... să-i rup şalele!...
MIŢA
(aparte)
Să fie Nae? A! Ce răzbunare ar fi! (tare.) Domnule, zici că biletul de amor este către "Bibicul"?
PAMPON
Da!
MIŢA
Şi este iscălit de cine?
PAMPON
"A ta adorantă, Miţa..."
MIŢA
Miţa! A! Dumnezeule!
PAMPON
Ce?
MIŢA
Domnule, eşti sigur că e spiţer?...
PAMPON
Fireşte... Mai sigur se poate? Biletul era alb... spirt de ţiperig şi d-odată cinzeci-şi-cinci de dungi... Le-am numărat... poftim să le numeri şi d-ta...
MIŢA
Şi ai venit aici pentru ca să afli numele omului cu chestia de traducere?
PAMPON
Da.
MIŢA
Eu am o presimţire...
PAMPON
Care?
MIŢA
Cum este amanta dumitale?
PAMPON
Cum să fie adică?
MIŢA
De roşu, de ghindă, de tobă, ori de verde?
PAMPON
De verde...
MIŢA
De verde?
PAMPON
Da.
MIŢA
Şi ai la d-ta biletul cătră "Bibicul", pe care zici că l-ai găsit în odaia damii de verde?
PAMPON
Da.
MIŢA
A' să-l văz degrabă...
PAMPON
(dându-i biletul)
Iacătă-l.
MIŢA
(ia biletul, îl priveşte şi face o mutră grozav de disperată)
A! Am să-mi răzbun!... (solemnă.) Domnule, nu te juca cu inima unei femei nenorocite... Spune drept: biletul ăsta l-ai găsit în odaia amantii d-tale? Jură...
PAMPON
(grav)
Pe onoarea mea!
MIŢA
Uite-te la biletul ăsta... l-ai citit? (citind nervos.) "Bibicule, Mangafaua pleacă mâine miercuri la Ploeşti, remâi singură şi ambetată; sunt foarte rău bolnavă: vino negreşit, am poftă să-i tragem un chef... A ta adorantă, Miţa..." Ai văzut biletul?... Acuma uite-te la mine bine...
PAMPON
Ei? (îi ia înapoi biletul.)
MIŢA
Ei! Eu, eu sunt nenorocita care am scris biletul ăsta...
PAMPON
Se poate?
MIŢA
Da, se poate... (dezolată.) Şi omul care a fost la Didina dumitale este amantul meu!...
PAMPON
Amantul dumitale? Spiţerul?
MIŢA
Ce spiţer? Nu-i spiţer... (frământându-se.) A! Trebuie să am o explicaţie... O să-mi răzbun... o răzbunare teribilă!
PAMPON
(acelaşi joc)
Amantul dumitale? Trebuie să-l ştiu şi eu, trebuie să-l văz. Eu nu mă mulţumesc pe răzbunarea dumitale... Trebuie ca să-mi răzbun eu!... (se plimbă turbat.)
MIŢA
Juri să ne răzbunăm împreună?
PAMPON
Jur!
SCENA VI
ACEIAŞI - IORDACHE
IORDACHE
(venind repede din fund)
Coană Miţo, eşti aici? Vine.
MIŢA
Nae...
PAMPON
D. Nae.
IORDACHE
(dând pe Pampon la o parte şi luând pe Miţa în partea cealaltă)
Pardon. (Miţii.) Vine Crăcănel al d-tale. Viu într-un suflet de la birt din colţ... Crăcănel a intrat în birt, a întrebat de prăvălia lui d. Nae Girimea, şi băiatul l-a îndreptat aici. Ascunde-te iute... vine, trebuie să fie la uşe.
MIŢA
Crăcănel! Ce caută?
IORDACHE
Treci degrabă în odăiţă. (Miţa pleacă spre dreapta pe după paravan.)
PAMPON
Te duci?
MIŢA
Da... (lui Iordache.) Când o pleca, dă-mi de veste... fă-i vânt degrabă...
PAMPON
Bine, da' chestia noastră cum rămâne? (o urmăreşte până la uşe.)
MIŢA
Mai vorbim noi. (iese repede în dreapta închizând uşa după ea.)
PAMPON
(aparte)
Ciudat lucru! Să fie vreo moftangioaică?... (lui Iordache.) Mă rog, cine e persoana asta?
IORDACHE
E o damă...
PAMPON
Bine, damă... O văz eu că e damă, dar cine e? (Crăcănel intră.)
IORDACHE
(încet lui Pampon)
Lasă că-ţi spui eu...
SCENA VII
ACEIAŞI - CRĂCĂNEL
CRĂCĂNEL
Mă rog, aici este d. Nae frizerul?
IORDACHE
Aici este... da'... nu-i acasă.
CRĂCĂNEL
Dar... mă rog, se-ntoarce?
PAMPON
(lui Iordache aparte)
Cine-i domnul ăsta?
IORDACHE
(încet lui Pampon)
Lasă că-ţi spui eu...
CRĂCĂNEL
Aud?
IORDACHE
Nu crez să se întoarcă aşa degrabă... Daca aveţi trebuinţă chiar cu d-lui, atunci poftiţi mai pe seară, poate să-l găsiţi...
CRĂCĂNEL
În sfârşit, eu tot mai pot aştepta; poate să vie. (şade.)
IORDACHE
Aşteptaţi degeaba, domnule, vine foarte târziu...
CRĂCĂNEL
De unde ştii? Poate vine mai curând...
IORDACHE
(încet lui Pampon)
Cum dracul să-i fac vânt?...
PAMPON
Daca spune o dată omul că vine deseară...
CRĂCĂNEL
Ei, poate să am noroc. Nu ştii d-ta? De câte ori pleci să stai un ceas şi stai cinci... Ei, de ce adică să nu pleci o dată pentru şapte şi să stai numai unul?... (se găteşte în faţa unei oglinzi, îşi piaptănă barbetele şi chelia, ia o gazetă şi se pune pe citit. - Iordache şi Pampon dau din umeri. Pampon scoate o pereche de cărţi şi-ncepe să se joace cu ele pe genunchi. Iordache merge la uşa din dreapta.)
MIŢA
(scoţând capul pe uşă)
Fă-i vânt!
IORDACHE
Nu e chip... Zice că vrea s-aştepte...
MIŢA
Ce dracul caută aici?
IORDACHE
Ştiu eu... caută pe d. Nae...
MIŢA
Nu-nţeleg.
IORDACHE
I-am spus că d. Nae vine deseară, şi tot zice că-l aşteaptă... A! Stăi, că îi am eu leacul...
MIŢA
Domnul ălălalt s-a dus?
IORDACHE
Nu, e aici...
MIŢA
Să m-aştepte... Bate-mi în uşe când l-ăi exoflisi pe Crăcănel...
IORDACHE
Îl exoflisesc acuma, să vezi... (coboară în scenă. Miţa îşi retrage capul şi închide uşa. Lui Pampon.) - Dama a zis s-aştepţi...
PAMPON
(încet)
Bine...
IORDACHE
(către Crăcănel, care e cufundat în citirea jurnalului)
Ei, boierule, d. Nae nu mai vine... Eu trebuie să-nchiz prăvălia... am treabă să mă duc în târg...
CRĂCĂNEL
(lăsând gazeta)
A! Închizi?... Atunci, daca închizi, trebuie să mă duc şi eu...
PAMPON
(strângându-şi cărţile)
Fireşte că trebuie să te duci, nu o să te încuie aici.
CRĂCĂNEL
Daca e aşa... salutare... Mă-ntorc eu mai târziu... (iese în fund.)
IORDACHE
Cu plecăciune... S-a dus! Uf! Al dracului dobitoc!... De ce muşterii am eu parte astăzi!
PAMPON
Mă rog, cine e negustorul ăsta?
IORDACHE
Urâtul ăsta? Este amantul damii de colo...
PAMPON
(sărind)
Amantul damii de colo?...
IORDACHE
Da.
PAMPON
Care a vorbit cu mine adineaori?... Miţa?
IORDACHE
Da, da!
PAMPON
(fioros)
Bibicul ei? Ăsta e Bibicul?
IORDACHE
Ei, da, frate, când îţi spui o dată; e amantul damii de colo... Ce te prinde mirarea?...
PAMPON
(care şi-a luat pălăria şi bastonul degrabă)
Am pus mâna pe Bibicul! Nu-l las nici mort! Nici mort! (se repede şi iese glonţ pe uşa din fund.)
SCENA VIII
IORDACHE, NAE, apoi MIŢA
IORDACHE
Ăsta este niţel cam ţicnit... De ce muşterii am parte eu astăzi?... Frumos carnaval! S-o scoţ pe Miţa. (Nae intră.) D. Nae, în sfârşit! Credeam că nu mai vii.
NAE
De ce?
IORDACHE
Te-a căutat doi inşi...
NAE
Cine?
IORDACHE
Unul nu ştiu cum îl cheamă, ălălalt era Crăcănel...
NAE
Crăcănel?...
IORDACHE
Da; şi coana Miţa... e aici.
NAE
(strâmbându-se)
Miţa aici? Nu i-ai spus că nu sunt acasă şi că viu târziu?
IORDACHE
I-am spus, da' a zis că te aştepată până mâine, până poimâine... Am profitat de ocazie şi m-am dus la birt în colţ să mănânc ceva. N-apucasem să gust de două ori, şi hop! Crăcănel vine-n birt şi-ntreabă pe băiat unde e frizăria model a lui d. Nae. Am alergat degrabă să dau de veste coanii Miţii... Era aici şi negustorul ălălalt; zice că are un bilet de abonament să-l schimbe, ori să te-ntrebe ceva... în sfârşit nu ştiu bine...
NAE
Care va să zică Miţa e aici?
MIŢA
(care a crăpat uşa mai dinainte şi a auzit ultimele vorbe ale lui Iordache, coborând)
Aici, Bibicule; ce, îţi pare rău?
NAE
(făcându-se vesel)
Să-mi pară rău? Cum să-mi pară rău?... Se poate?
MIŢA
(trecând pe lângă Nae, încet)
Trimete de-aici pe Iordache. Am să-ţi spun ceva între patru ochi...
NAE
(făcându-se că n-aude)
Auz?
MIŢA
Iordacyhe, daca nu mai ai treabă, fii bun şi ne lasă; am să-i spui ceva lui d. Nae în secret...
IORDACHE
Mă duc... să-mi isprăvesc porţia de varză. (iese în fund.)
SCENA IX
MIŢA, NAE (Miţa merge şi încuie uşa din fund)
NAE
Pentru ce încui uşa?
MIŢA
(în fund)
Poate să vie iar cineva să ne facă deranj... Am să-ţi spui ceva în linişte... (pauză.) Nae! (coboară încet, emoţionată.) Bibicule! Nu mă mai iubeşti... (un pas şi se opreşte.)
NAE
(d-abia întorcându-se)
Ei na! De unde ţi-a mai venit şi-asta-n cap?
MIŢA
(încă un pas)
Pentru ce n-ai venit alaltăieri seara când ţi-am scris?
NAE
(acelaşi joc)
Eram bolnav alaltăieri...
MIŢA
(coborând, cu energie)
Minţi!... Ai primit biletul meu?
NAE
Da.
MIŢA
Unde mi-e biletul? Arată biletul...
NAE
(după ce se caută prin toate buzunarele)
Pesemne că l-am pierdut.
MIŢA
L-ai pierdut? Unde l-ai pierdut?
NAE
Ştiu eu unde l-am pierdut? Daca ştiam că-l pierz, fireşte că nu-l pierdeam...
MIŢA
Nu ştii unde l-ai pierdut?
NAE
Nu...
MIŢA
(straşnică)
Bibicule! Bibicule!
NAE
Ei?...
MIŢA
Vezi tu sticluţa asta? (scoate din buzunar o sticluţă mică şi i-o arată.)
NAE
Ei, ce?
MIŢA
Ştii ce are înăuntru?
NAE
Cerneală...
MIŢA
Nu cerneală, Năică,... vitrion englezesc!
NAE
(dându-se înapoi)
Vitrion? Eşti nebună?
MIŢA
Da, vitrion! Ţi-e frică?
NAE
Fireşte că mi-e frică, na!
MIŢA
Pentru ce, daca te ştii curat?
NAE
Pentru că tu nu ştii ce e vitrionul...
MIŢA
Ba da... e un fel de metal...
NAE
Nu ştii ce poate face?
MIŢA
Ba da; pârleşte, Năică; arde, Bibicule, momentan tot, tot, şi mai ales ochii!
NAE
Dă-mi sticluţa...
MIŢA
Aş!
NAE
Pentru ce ţii asemenea lucruri? Pentru ce?
MIŢA
(vrând să izbucnească)
Pentru ce?... Îmi trebuie...
NAE
Pentru ce îţi trebuie?
MIŢA
(izbucnind)
Pentru ce? (cu un gest mare, care face pe Nae să-şi acopere ochii, dându-se repede înapoi.) Pentru dumneata, musiu Năică, şi pentru Didina dumitale!...
NAE
(pălind)
Care Didină? Tu ştii ce spui!
MIŢA
Ştii şi d-ta mai bine decât mine; nu umbla cu mofturi, şarlatane. Care Didină, 'ai? Didina, pentru care mă traduci pe mine; Didina, pe care o iubeşti; Didina, la care ai fost az-noapte, mizerabile!
NAE
Nu e adevărat, am stat acasă bolnav.
MIŢA
Minţi! Adineaori spuneai că nu ştii unde ai pierdut biletul... Să-ţi spui eu: biletul meu l-a găsit în odaie la Didina d-tale respectivul ei.
NAE
Respectivul? Pampon?
MIŢA
Vezi! Vezi! Ştii cum îl cheamă; da, unul înalt, bărbos, fioros, cu care o să ai a face chiar astăzi; pentru că s-a întâlnit cu mine aici, mi-a arătat biletul meu, şi eu i-am declarat că omul cu traducerea este acela care mă traduce şi pe mine. (Nae se plimbă agitat) amantul meu, fidelul meu amant, căruia eu (obidită) i-am fost întotdeauna fidea.
NAE
Ce-ai făcut?
MIŢA
Pampon te caută să te omoare... A! Dar până să-şi răzbune el, am să vă omor eu, eu! Pe Didina, pe tine, şi pe mine!... (se trânteşte pe un scaun desperată şi isterică şi-şi ascunde capul în mâini.)
NAE
(apropiindu-se binişor de ea şi căutând s-o mângâie)
Miţo, neică, vino-ţi în fire...
MIŢA
Lasă-mă! (îl respinge.)
NAE
(apucând-o în braţe şi căutându-i buzunarul)
Nu; nu te las, pentru că te iubesc... numai pe tine... te iubesc... numai... pe... tine... (a găsit buzunarul, a luat sticluţa, se ridică repede şi schimbând tonul.) Înţelege că e încurcătură la mijloc. Mi-ai pus pe nebunul de Pampon în cap.
MIŢA
D-ta ţi l-ai pus...
NAE
Vrei scandal cu orice preţ?
MIŢA
Da, (ridicându-se) vreau scandal, da... pentru că m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate: ai uitat că sunt fiică din popor şi sunt violentă; ai uitat că sunt republicană, că-n vinele mele curge sângele martirilor de la 11 fevruarie; (formidabilă) ai uitat că sunt ploeşteancă - da, ploeşteancă! - Năică, şi am să-ţi torn o revuluţie, da' o revuluţie... să mă pomeneşti!...
NAE
(cam zâmbind)
Nu fi nebună!... Ce-o să faci?
MIŢA
(căutând sticluţa în buzunar)
Ce să fac? (n-o găseşte; se uită rătăcit împrejur... Nae i arată de departe, râzând, sticluţa; ea dă un ţipăt.) A! Mi-ai furat sticluţa, scamatorule! (repezindu-se la el pe după mobile.) Dă-mi sticluţa, şarlatane, mizerabile, infame! (Se aud bătăi tari în uşe.)
NAE
Taci! Bate cineva!
IORDACHE
(de afară)
Deschideţi! Deschideţi degrabă!
MIŢA
Nu vei deschide, până nu-mi dai sticluţa! (se pune în dreptul uşii. Nae o dă în lături, trage ivărul şi deschide. Iordache intră repede.)
SCENA X
ACEIAŞI - IORDACHE
IORDACHE
Vine Crăcănel turbat... S-a făcut scandal; l-a bătut ălălalt care era aici. (Miţii.) Ascunde-te... Vine!
MIŢA
(apelpisită)
Nu mai voi să ştiu de nimic... Să vie oricine... Voi scandal... voi să mor! (se repede să ia un brici; Iordache se uită afară prin uşe.)
NAE
(repezindu-se şi smulgându-i briciul, o apucă de amândouă mâinile şi o târăşte spre dreapta)
'Aide dincolo, să-ţi dau sticluţa.
MIŢA
Nu.
IORDACHE
(de la uşă)
Fugiţi, iacătă-l, fugiţi!...
NAE
Haide (târăşte pe Miţa cu multă luptă şi iese cu ea în odaia din dreapta, pe după paravan.)
SCENA XI
IORDACHE, CRĂCĂNEL
CRĂCĂNEL
(intrând prin fund furios, cu pălăria stricată şi tăvălită. Iordache se dă la o parte)
A! Asta nu, asta nu poate să rămâie jos!... Ai mai pomenit d-ta una ca asta, d-le?
IORDACHE
Ce, d-le!
CRĂCĂNEL
D-le, adineaori ştii că am plecat de aici.
IORDACHE
Da.
CRĂCĂNEL
N-apuc s-ajung în colţ şi auz pe urmele mele: "Pst! Pst! Bibicule!" Pe mine mă cheamă Telemac, Mache, nu mă cheamă Bibicul. Îmi văz de drum... Iar: "Pst! Pst! Bibicule!" Eu merg, înainte... Când mă pomenesc că m-apucă cineva pe la spate de guler. Mă întorc. Zice: "Te faci că n-auzi, Bibicule, 'ai?" Eu zic: "Nu mă cheamă Bibicul, d-le, mă cheamă Telemac, Mache". - "Bibicule, zice el, deodată; eşti un mizerabil! Ai făcut un abuz mare; ai înşelat o femeie, dar ai a face acuma cu un bărbat. De mult de caut. Avem să ne răfuim amândoi. Acu nu-i vreme, dar până una alta, ca să ştii cu cine ai a face, poftim o arvună!"... N-apuc să răspunz, domnule, şi şart! Part! Trosc! Pleosc! Patru palme: îmi turteşte pălăria şi mi-o aruncă cât colo. Până să mă plec s-o ridic, infamul se suie într-o trăsură şi pleacă... Chem sergentul... nimini! A! Dar trebuie să ştiu cine este dobitocul ăsta smintit... Trebuie să ştiu! Cum îl cheamă?
IORDACHE
Ştiu eu cine e ăla?
CRĂCĂNEL
Este mizerabilul care era adineaori aici cu d-ta, când am venit eu.
IORDACHE
Nu ştiu cum îl cheamă...
CRĂCĂNEL
Trebuie să ştii, trebuie să-mi spui: nu plec de aicea până nu aflu; chem poliţia, fac scandal!... (se plimbă făcând gesturi exasperate.)
SCENA XII
ACEIAŞI - CATINDATUL, NAE, apoi PAMPON
CATINDATUL
(intră prin fund, cu mâna la falcă, văitându-se)
A! A! A! M-a apucat rău... (se trânteşte pe un scaun.)
IORDACHE
Şi ai venit iar la doftoria lui Matei? Nu mai merge, tânărule...
CRĂCĂNEL
D-le, înţelege odată şi spune-mi...
NAE
(ieşind din odaie şi coborând)
Ce e? Ce e, domnule?
CRĂCĂNEL
Domnule! Un dobitoc, un infam, care era adineaori aici, m-a insultat cu palme pe mine, Mache, ca drept Bibicul...
NAE
Pampon a fost! (cătră Iordache încet.) Treci dincolo, i-a venit rău nebunii. (Iordache iese iute la dreapta.)
CATINDATUL
A! A! A! (se zvârcoleşte pe scaun.)
NAE
(Catindatului)
Ce e? D-ta ce pofteşti?
CATINDATUL
(sculându-se şi arătându-şi falca, hotărât)
Ştii s-o scoţi? Scoate-mi-o!
NAE
Şezi. (Catindatul şade.)
CRĂCĂNEL
Domnule, n-am vreme de stat. Spuneţi-mi cum îl cheamă...
NAE
(alegându-şi instrumentele)
Nu ştiu, domnule, de unde vrei să ştiu eu numele la toţi muşteriii! (cătră Catindat.) A din fund de tot? (Catindatul dă din cap că da.) Dezleagă-te. (Catindatul face fasoane. Nae îl apucă cu putere şi-l dezleagă.)
PAMPON
(apărând în fund)
Aha! Bibicule, iar d-ta! (Crăcănel se dă înapoi.)
NAE
(cu un ochi la ce se petrece între Pampon şi Crăcănel, şi cu altul la Catindat, pe care îl ţine cu putere cercând să-i vâre mâna în gură, şi care se zbate şi nu vrea să se lase)
Numai s-o văz! N-o scoţ!
CRĂCĂNEL
(înaintând un pas spre Pampon, făcându-şi inimă şi voind să-i dea fiori)
Domnule! Mă cunoşti d-ta pe mine?
PAMPON
Cum să nu, Bibicule! (se apropie binişor de Crăcănel, şi vrea să-l apuce.)
CRĂCĂNEL
(scăpând şi ocolind pe după mobile)
A! Ajutor! Poliţie! Vardist! (Pampon îl urmăreşte neîmpăcat; Crăcănel vrea să iasă prin dreapta pe după paravan, se întâlneşte piept în piept cu Iordache care intră, şi care-l respinge.)
NAE
(care după o luptă, a reuşit să vâre mâna în gura Catindatului)
Şezi binişor!
CATINDATUL
(gemând cu gura înfundată şi zvârcolindu-se)
A! A! A!
IORDACHE
(care a venit de după paravan, încet lui Nae)
I-a venit pandaliile, era să-şi taie gâtul cu briciul.
CRĂCĂNEL
E nebun! Ajutor! Poliţie! Vardişti! (iese în fugamare prin fund.)
PAMPON
Stăi, Bibicule! (iese furios după el.)
NAE
(trăgând cu putere)
Nu mişca! (după ce a tras, iese repede în dreapta, urmărit de Iordache.)
CATINDATUL
(văitându-se cu mâna la falcă)
A! A! A! Mi-a scos alta! Măsea nevinovată, domnule!...
(Cortina)
- 102811 afişări
