proză

Spiritul de asociaţie, trebuie să constatăm cu bucurie, a luat un mare avânt la noi.

Numărul deosebitelor societăţi române, pe faţă sau secrete, este astăzi aproape incalculabil.

Puţină lume astăzi şi-o mai fi aducând aminte de o vestită foaie, care apărea odinioară în Capitală, pe vremea războiului independenţei; voi să vorbesc de Naţiunea română, pe care o dădeam la lumină Frédéric Damé şi cu mine în tovărăşie. Viaţa acelei foi a fost pe atât de scurtă pe cît de glorioasă, aşa că o pot povesti în puţine cuvinte. Armatele creştine trecuseră Dunărea. Într-o dimineaţă mă pomenesc cu un bileţel de la Damé, cam aşa:

M-am dus să fac o vizită confratelui şi amicului meu Tomiţa de ziua lui. L-am găsit într-o stare foarte proastă, plimbându-se de colo până colo ca o hienă în cuşca ei, şi văitându-se de durere; toată noaptea nu putuse închide ochii din pricina unei măsele.

L-am povăţuit să meargă la dentist.

- Nu pot, mon cher.

- De ce nu poţi? ţi-e frică?... Cu metodele de astăzi, nu simţi nici cât o pişcătură de purece.

de I.L. Caragiale

de Mateiu Caragiale

"Que voulez-vous, nous sommes ici
aux portes de l'Orient, ou tout est pris à la légère..."
Raymond Poincaré