Taci Orfeu, lapădă Ermis alăuta,
Cu trei picioare de la Delf apune la uitare încă,
Că David nouă, a Duhului lovind alăuta,
Iviaşte ascunsele de ale lui Dumnezău taine.
Mulţime a Vechi istoreşte minuni,
Porneşte spre laudă Celui ce au zidit lumia.
Mântuind pre toţi, tăinuieşte şi scriia.
Pre păcătoşi către întoarcere aduce,
Cu multe ş-alte şi ă judeţ zicând lege,
A curăţi învaţă cei sufleteşti greşale.
Lui Dumnezeu mărire.
A armoniei sfinte ca miiarea de dulce cântările lui David.
