








Aciastă istorie,
Ce-i numită Alexandrie
Pentru Alexandru înpăratu,
Celu mare, minunatu,
Cu frumseaţea luminatu,
Toată lumea au luatu.
Bătut-au înpăraţi şi crai,
Pre toţi cei ce era mai mari;
Au luatu banii şi avuţiile
De la toate înpărăţiile,
Dară în zădaru s-au înnălţatu,
Că odată au picatu,
Ca un copaci înnaltu şi mare,
Ce răsună foarte tare.
Iară elu văzând pre sine,
Eşindu dintr-aciastă lume,
Făcea la toţi rugăciune,
Cerându-şi lui ertăciune.
La acestu lucru folositoriu
Fost-amu noi ostenitori,
Care l-au şi zăţuitu
Şi l-am şi diorthositu.
1796