








Saphyra Moisini Ducis inclyta filia tandem
Hoc posuit moriens flebile corpus humo
Keserio imprimis uxor dulcissima clausit
Lumina fit consors deinde Nisowski tua.
Si genus excutias nihil hac magne nobile
Sub transalpina tera valacha polo videt
Huic avus et genitor princeps; si caetera spectes
Hujus majesta(e) virum Dacia utrumque genuit.
Tu quicunque vides Saphirae haec monumenta venuste
Saphira dic Saphir nomine digna fuit.
Safira, vestită fiică a voievodului Moise,
în această humă şi-au lăsat, murind, trupul jelit.
Întâi lui Kesariu prea dulce soţie,
după ce i-a închis acestuia pleoapele, ţi-a fost ţie, Nosowski.
De-i cercetezi neamul, un altul mai nobil ca al ei,
sub cerul ţării româneşti de peste munţi nu se cunoaşte.
Strămoş şi părinte din neam princiar a avut, iar de te uiţi la
celelalte ale ei,
Dacia îndurerată i-a născut şi pe cei doi soţi.
Tu, care vezi acest mormânt al frumoasei Safira,
spune că demnă fu Safira de numele safirului.
cca. 1580