Politică înaltă

Am un isnaf de la ţară bun prietin, care crede orbeşte în ce-i spun eu, mai cu seamă atunci când îi convine să crează. Mai ales în politică mă consultă ca pe un oracol. A venit alaltăieri la mine; mi-a spus că a intrat într-o daraveră de păcură şi m-a rugat să-i spun tot ce ştiu despre americanul ăla, care vrea să ne cumpere ţara.

Eu, care, în privinţa acestei afaceri, nu ştiu nimic decât că odată ne-a trecut Rockfeller pe la nas şi n-am ştiut să-l prindem, n-am vrut să-l las pe provincial să plece deziluzionat de mine, să mă socotească lipsit de orice cunoştinţă a culiselor politice - şi, tot sunt gazetar, zic: de ce nu i-aş clădi amicului meu câteva caturi de baliverne, cu cari şi el la rându-i să facă furori la cafeneaua centrală din orăşelul lui ?

- Ascultă-mă, neică - zic eu - îţi spun ce ştiu, ce am putut afla până aseară; însă te rog să rămână-ntre noi; nu voi să se afle că eu am dat sfoară-n ţară.

- Doamne fereşte! zice isnaful.

- Uite ce e... Ştii că venise odată americanul cela cu bani buni, şi făcea propunere foarte folositoare pentru noi, şi nu s-a putut face nimica.

- De ce?

- De ce, de nece! nu s-a putut.

- De ce nu s-a putut?

- Pentru că n-au vrut liberalii.

- Apoi, acuma auz că ei vor...

Văzând eu că isnaful mă-ncurcă, zic: să-l iau repede...

- Uite ce e, neică - zic - dumneata eşti de la ţară, nu pricepi cum se joacă de sus politica subţire.

- Spune dumneata, ca să pricep; de aia am venit.

- Când era să se isprăvească daravera cu americanul, a venit altcineva şi a zis: nu se poate!

- Care altcineva?

Eu, văzând că isnaful mă ţine de scurt, ca să-l ameţesc, zic:

- Disconto-Gesellschaft!

- Cum?

- Disconto-Gesellschaft! Ai auzit dumneata de Disconto-Gesellschaft?

- Nu! tot american e?

- Nu - zic eu - e neamţ.

- Ei şi, ce treabă are neamţul să se amestece?

- Ştiu eu?

- Şi atunci?

- Atunci americanul a înţeles cum merge şiretenia, şi, se zice, a propus neamţului... să-l ia tovarăş la parte... Dar...

- Dar ce?

- Dar, s-a întâmplat şi liberalii să se hotărască atunci să strige, ca să auză ţara, că vor ciocoii să o vânză la americani... Si când au văzut ciocoii că nu merge, s-au închinat cu plecăciune americanului, şi americanul a-nţeles cum devine politica, şi-a luat geamantanele şi a plecat.

- Care va să zică am rămas cu buzele umflate.

- Ba nu, fiindcă au căzut ciocoii şi au venit liberalii, şi acuma...

- Ce?

- Acuma, zice că vine neamţul...

- Apoi, neamţul dă cât da americanul?

- Dacă n-o da tocmai atâta, tot o să dea ceva...

- Apoi are de unde?

- Are; şi dacă n-o avea destul, o să ia acuma el tovarăş pe americanul la parte...

Isnaful, auzind balivernele mele, zice:

- Ia ascultă-mă, de la ţară oi fi eu, dar aşa de prost nu sunt să-ţi crez toate mofturile dumitale.

- Ce mofturi, nene? întreb eu serios.

- Astfel de lucruri numai pân capul celui mai mare moftangiu poate să treacă!

Şi a plecat isnaful meu cam supărat, înţelegând că dacă ar fi adevărat ce spun eu, ar fi prea-prea, că vreau adică să-mi bat joc de el.