VIII. Lucrările

Biografii şi expuneri de sisteme • Recenzii de cărţi şi probleme • Expuneri sistematice şi de metodă • Monografii despre unităţi, relaţii şi procese sociale • Lucrări despre organizarea culturii în genere, a vieţii universitare şi a culturii populare • Lucrările fundamentale • Concepţia naţiunii

Lucrările profesorului Gusti se pot împărţi în mai multe cicluri: 

A) studii şi recenzii în care expune teorii şi fapte ale altor cercetători;

B) expuneri teoretice de ansamblu, sau fragmentare, consacrate sistemului şi metodei sale de cercetare;

C) cercetări ştiinţifice concrete, consacrate câtorva unităţi şi probleme, în care aplică realităţii sociale metodele lui de cercetare;

D) lucrări consacrate studiului politic al realităţii sociale, şi îndeosebi a vieţii culturale, în care cercetează critic această realitate, propunând reforme pentru îndreptarea ei; sau lucrări în care expune rezultatele activităţii reformatoare întreprinse sub îndrumarea lui.

Între lucrările lui Dimitrie Gusti şi activitatea lui creatoare la instituţii întrepătrunderea este atât de mare, încât numai cu greu se poate trage o linie de despărţire între ele. Căci fiecare lucrare a lui cuprinde, manifestat sau virtual, fie un program de acţiune, fie o dare de seamă asupra unei acţiuni. Acest lucru îl subliniază de altfel şi titlul revistei al cărei ctitor este.

Să cercetăm pe scurt studiile cuprinse în fiecare grup. 

A. Studii şi recenzii în care expune critic teorii şi fapte ale altor cercetători

a) Despre personalităţi şi sisteme 5 Kant, un centenar de la moartea lui, 1904.

8 Gabriel Tarde - Eine Skizze zur Wiederkehr seines Todestages, 1906.

29 In Memoriam: A. D. Xenopol, 1921; S. M., 545.

34 C. Rădulescu-Motru, 1924; S. M., 557.

36. Thomas Garrigue Masaryk. O caracterizare, 1926; S. M., 567.

38 Personalitatea lui Vasile Pârvan. Un model academic, 1928; S. M., 551.

41 Ion Bianu, 1928.

- Dionisie Roman, în "Boabe de grâu", 1933. 

Studiul despre A. D. Xenopol analizează teoriile acestui gânditor şi expune funcţia lui creatoare culturală, precum şi însemnătatea ei pentru naţiunea românească.

Studiul consacrat d-lui Rădulescu-Motru, răspuns la discursul de recepţie al acestuia, dă prilej profesorului Gusti să opună concepţia sa dinamică a naţiunii, concepţiei realiste a d-lui Rădulescu-Motru şi să expună concepţia sa despre misiunea reformatoare a culturii naţionale.

Studiul privitor la Masaryk ilustrează viaţa unuia din acei "pedagogi sociali" ai naţiunilor al căror rol a fost arătat mai sus, când am expus concepţia politică a Profesorului.

Studiul închinat lui Vasile Pârvan - unuia din prietenii cei mai apropiaţi ai Profesorului, unit cu el prin tovărăşia de năzuinţe naţionalist-culturale - evocă viaţa spirituală a acestuia, conturându-i fizionomia culturală. 

b) Despre cărţi şi articole   Recenzia unei cărţi asupra lui V. Conta de I. A. Rădulescu-Pogoneanu, 1902.

4 Recenzie sistematică a cărţilor lui:

G. Schmoller, Grundriss der allgemeinen Volkswirtschaftslehre;

W. Sombart, Der moderne Kapitalismus;

W. Oncken, Geschichte der Nationalökonomie;

G. Tarde, Psychologie economique, 1904.

7 Recenzia cărţii lui:

Fr. von Liszt, Strafrechtliche Aufsätze und Vorträge, 1905.

9 Recenzia cărţii lui:

Frank Alengry, Condorcet;

Leon Pontet, D'ou nous venons, 1906;

10 Recenzia cărţii lui:

B. Torsch, Die Einzelne und die Gesellschaft;

Acille Loria, La morphologie sociale, 1906;

11 Die soziologischen Bestrebungen in der neueren Ethik, 1908.

12 Notă asupra tendinţelor psihologiste în mişcarea de reformă a dreptului penal şi a procedurii penale în Germania, 1908.

14 Recenzia cărţii lui:

L. Duguit, Le droit social, le droit individuel et les transformations de l'Etat, 1909.

16 Recenzia câtorva cărţi privitoare la Aristotel şi la Platon:

B. Loenig, Geschichte der Strafrechtlichen Zurechnungslehre, vol. I,

Die Zurechnungslehre Aristoteles;

C. Piat, Aristoteles;

H. Reader, Platons philosophische Entwiscklung, 1909.

27 Arta de a conduce şi de a se conduce în societate de V. Conta, 1920. 

Recenziile sale cuprind domeniul vast al eticei, al economiei, al dreptului penal, al politicei externe şi sociale, al istoriei filosofiei antice.

Recenziile sunt lucrări serioase, care au fost în chip deosebit preţuite, fiind utilizate ca baze de discuţie de către criticii autorilor recenzaţi.

Cercetând aceste recenzii putem reconstitui firul călăuzitor al gândului Profesorului în faza lui de formaţie, evoluţia preocupărilor lui, inventarul influenţelor suferite. Nu fără însemnătate este întâlnirea printre recenzii a unor lucrări despre Aristotel, tocmai în momentul în care D. Gusti îşi lămurea ultimele temeiuri ale doctrinei sale despre voinţa socială. Aceată coincidenţă este mai însemnată, desigur, decât cea rezultând din adiacenţa acestor recenzii cu catedra de Istoria filosofiei antice a Facultăţii de la Iaşi, ce i s-a oferit în urma acestor studii. 

B. Expuneri teoretice de ansamblu, sau fragmentare, consacrate sistemului şi metodei sale de cercetare

a) Despre sistem

2 Egoismus und Altruismus. Zur soziologischen Motivation des praktischen Wollens, 1904.

15 Sozialwissenschaften, Soziologie, Politik und Ethik, in ihrem einheitlichen Zusammenhang - Prolegomena zu einem System, 1909.

17 Introducere la cursul de Istoria filosofiei greceşti, etică şi sociologie, 1910; S. M., 24.

18 Despre natura vieţii sociale, 1910.

25 Realitate, ştiinţă şi reformă socială, 1919; S. M., 3.

28 Comunism, socialism, anarhism, sindicalism şi bolşevism, 1920; S. M., 469.

47 Sociologia - schiţa unui sistem de sociologie, 1932.

52 Sociologia militans - Introducere în sociologia politică, 1935.

54 Elemente de sociologie, 1935.

64 Sociologie românească, 1936.

67 Cunoaşterea sociologică şi acţiunea culturală, 1936.

69 Sociologia unităţilor sociale, 1936.

- Cercetări parţiale şi cercetări integrale sociale, [în] "Soc[iologie] românească", nr. 10, 1936 (40). 

b) Despre metodă  49 Sociologia monografică, ştiinţă a realităţii sociale, 1934; S. M., 42.

53 La monographie et l'action monographique en Roumanie, 1935.

61 Temeiul muncii echipelor studenţeşti: monografia, 1935.

Temeiurile teoretice ale cercetărilor monografice, în "Soc[iologie] românească", nr. 7-9, 1936 (44). 

Materia acestor studii a fost cercetată cu prilejul expunerii concepţiilor Profesorului, aşa că nu mai e cazul să revenim aici. 

C. Cercetări ştiinţifice concrete, consacrate câtorva unităţi şi probleme, în care aplică realităţii sociale metodele lui de cercetare

a) Despre unităţile sociale  26 Problema naţiunii, 1919; S. M., 160.

30 Individ, societate şi stat în Constituţie, 1922; S. M., 99.

31 Partidul politic, 1922; S. M., 121.

35 Societatea Naţiunilor. Originea şi fiinţa ei, 1924; S. M., 206.

45 Problema federaţiei statelor europene, 1930; S. M., 255. 

Aceste studii cuprind, într-o desfăşurare largă, care merge de la individ până la umanitate, sistemul sociologic şi etic al unităţilor sociale.

Profesorul arată cum fiecare unitate mai largă este, simultan, cadru spiritual de activitate şi ideal, pentru cea subordonată, şi în ce fel se realizează ierarhizarea justă a scopurilor fiecăreia.

Individul izolat este pentru el o abstracţie; statul, o funcţie organizatoare; partidul, un instrument de realizare a a idealului social. Singura realitate integrală este naţiunea, unitate vie, înrădăcinată în realitatea socială a cadrelor, dar orientată spiritual către lumea idealurilor umanităţii, formată din societatea de fapt a naţiunilor, organizaţie autonomă, de naţiuni autonome, cu indivizi autonomi.

Dintre toate aceste studii, cel mai de seamă este desigur acela consacrat Problemei naţiunii.

Concepţia sa asupra naţiunii este, în linii mari, următoarea. Ca de obicei, D. Gusti arată mai întâi insuficienţa încercărilor unilaterale de a explica naţiunea prin elementele unui singur cadru. Substituind apoi explicaţiilor unilaterale, explicaţia prin sinteza dinamică a cadrelor, D. Gusti arată, împotriva doctrinei realiste, conservatoare, a naţiunii, care o confundă cu poporul, că naţiunea nu e un lucru făcut, ci un lucru în curs de a se face, un proces, o existenţă dinamică. Natura unităţilor ei este voluntară, după D. Gusti, fapt care-l apropie de teoreticienii voluntarişti, care-i găsesc temeiul în faptul autodeterminării. Spre deosebire de aceştia, însă, D. Gusti înlătură arbitrarul aderenţei individuale, contractul unilateral, înlocuindu-l cu aderenţa colectivă, motivată de comunitatea cadrelor.

Măsura naţiunii nu o găseşte însă în ea însăşi, ci în acţiunea ei culturală, prin care participă la creaţia şi îmbogăţirea umanităţii cu valori universale. 

b) Despre relaţii şi procese sociale

3 Die Donaufrage, 1904.

6 Die Grundbegriffe des Pressrechts. Eine Skizze, 1905.

13 Die Grundbegriffe des Pressrechts. Eine Studie zur Einführung in die pressrechtlichen Probleme, 1908.

22 Sociologia războiului, 1915; S. M., 314.

42 Cu prilejul aniversării de zece ani de la unirea Ardealului, Banatului şi apărţilor locuite de Românii din Ungaria la Vechiul Regat, 1928; S. M., 200.

57 8 Iunie, ziua Regelui, ziua Ţării, 1935. 

Dintre aceste studii, cel mai de seamă e cel consacrat sociologiei războiului. Studiul său este construit pe acelaşi plan vast, ca şi cel consacrat naţiunei. La fel, D. Gusti înlătură mai întâi explicaţiile unilaterale, printr-un singur cadru, spre a pune în relief principiul unificator al fenomenului: conflictul de voinţe sociale, fiecare cu temeiurile ei particulare. Voinţa de a învinge şi de a-şi impune idealul său este factorul dinamic esenţial care generează acest proces şi care îşi subordonează toate manifestările.

De asemeni, însemnat e stadiul închinat unirii Provinciilor Româneşti, în care dezvoltă ideea misiunii culturale a României, după realizarea unităţii politice a naţiunii româneşti. 

D. Lucrări consacrate studiului politic al realităţii sociale şi îndeosebi a vieţii culturale, în care cercetează critic această realitate, propunând reforme pentru îndreptarea ei; sau în care expune rezultatele activităţii reformatoare întreprinse sub îndrumarea lui: 

a) Despre organizarea culturii în ansamblu

24 Asociaţia pentru studiul şi reforma socială în România. Câteva lămuriri, 1918; S. M., 21.

32 Fiinţa şi menirea Academiilor, 1923; S. M., 395.

- Anteproiect de organizare a culturii, 1927; S. M., 447.

40 Politica culturii şi statul cultural, 1928; S. M., 428.

43 Problema organizării muncii culturale, 1929; S. M., 450.

44 Institutul Social Român. După zece ani de lucru, 1929; S. M., 418.

- Spiritul cooperatist şi cooperaţia, 1930; S. M., 464.

- Menirea Radiofoniei Româneşti şi Universitatea Radio, 1930; S. M., 456.

- Radiofonia şi şcoala, 1930; S. M., 461.

48 Politica şcolară în cadrul statului cultural, 1933.

50 Un an de activitate la Ministerul Instrucţiei, Cultelor şi Artelor, 1934.

55 Les Fondations Culturelles Royales de Roumanie, 1935.

56 Die königlichen Stiftungen Rumäniens, 1935. 

b) Despre organizarea vieţii universitare

19 Ein Seminar für Soziologie, Politik und Ethik an der Universität Iassy, 1912.

20 Necesitatea reorganizării Bibliotecii Centrale de pe lângă Universitatea din Iaşi, 1913.

21 Întemeierea Bibliotecii şi Seminariilor de pe lângă Universitatea din Iaşi. Un sistem de propuneri cu numeroase documente şi planuri anexe, 1914.

23 Studii sociologice şi etice, 1915.

37 Universitatea socială, 1925.

39 Universitatea socială (Prefaţă la Călăuza studentului), 1928; S. M., 365.

46 Îndreptar pentru studentul de la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti,1931.

66 Consideraţii în legătură cu un concurs universitar, 1936. 

c) Despre organizarea culturii populare

- Cultura poporului, 1922; S. M., 442.

51 Idei călăuzitoare pentru munca culturală la sate, 1934.

58 Chezăşia unei munci rodnice: căminul cultural, 1935.

59 Fundaţia Culturală Regală "Principele Carol" şi învăţătorii, 1935.

60 Către echipe. Despre "Curier", 1935.

62 Un scop al muncii noastre: Muzeul Satelor Româneşti, 1935.

63 La încheierea muncii, 1935.

65 Învăţăminte şi perspective din munca echipelor studenţeşti, 1936.

68 Muzeul Satului Românesc, 1936.

70 Şcolile ţărăneşti, 1936.

71 Şcoala primară şi cultura poporului, 1936.

72 Tot despre şcolile ţărăneşti, 1936. 

Aceste studii dezvoltă ideile fundamentale care stau la temelia activităţii sale practice. Cele care au vreo legătură cu activitatea lui didactică vor fi cercetate o dată cu expunerea chestiunilor respective. 

După cum se vede, cea mai mare parte a lucrărilor publicate ale profesorului Gusti nu sunt cărţi, ci studii. Întocmite fie pentru conferinţele Institutului Social Român, fie pentru "Arhiva...", sau pentru alte prilejuri, aceste studii sunt însă întotdeauna expuneri de cel mai mare preţ asupra problemelor cercetate de ele.

Metoda lui de expunere îmbrăţişează succesiv: 1) cercetarea sistematică a literaturii chestiunii şi critica ei; 2) desprinderea faptelor esenţiale prezentate în această literatură; 3) stabilirea raporturilor reale dintre ele şi construirea sistemului acestor raporturi. În sfârşit, 4) stabilirea implicaţiilor practice ale acestui sistem.

Stilul Profesorului e vioi şi elegant, alternând fraza rapidă, incisivă a stilului natural, cu fraza bogată, dezvoltată în perioade echilibrate, a stilului nobil.

Cea mai mare parte a acestor studii au fost adunate în Sociologia militans, carte care, în concepţia Profesorului, e destinată să reprezinte aspectul dinamic, activ al gândirii lui; materia cursurilor trebuind să constituie a doua parte, cea ştiinţifică, a sistemului: "sociologia cogitans". Cum am văzut, cele două planuri se întrepătrund însă atât de strâns în gândirea Profesorului, încât cele mai multe lucrări se pot situa pe amândouă planurile cugetării sale.

Dintre lucrările publicate până astăzi de Dimitrie Gusti sunt indispensabile pentru precizarea fizionomiei sale culturale, în afară de lecţia inaugurală, următoarele lucrări: 

1. cele două studii consacrate teoriei şi metodei de cercetare a vieţii sociale:

a) Realitate, ştiinţă şi reformă socială;

b) Sociologia monografică;

2. cele cinci studii consacrate unităţilor sociale:

a) Individ, societate şi stat în Constituţie;

b) Partidul politic;

c) Problema naţiunii;

d) Originea şi fiinţa Societăţii Naţiunilor;

e) Problema federaţiei statelor europene;

3. studiul consacrat unui proces social, intitulat:

a) Sociologia războiului;

4. studiul consacrat doctrinelor sociale:

a) Individualism, anarhism, socialism, sindicalism şi comunism.

Acestea constituiesc, la un loc, un fel de rezumat substanţial, teoretic şi aplicat, al gândirii Profesorului.

Dintre toate studiile, cel mai de seamă, în care se poate afla concentrată întreaga lui învăţătură într-un exemplu viu şi care, la nevoie, ar putea servi drept unică ilustrare a sistemului său, este studiul consacrat Problemei naţiunii.

Nicăieri gândirea Profesorului nu s-a construit mai arhitectonic, argumentarea lui nu s-a dezvoltat mai riguros, doctrina lui nu s-a formulat mai articulat şi mai pregnant, ca în acest studiu.

Poate numai în unele pasagii din răspunsul său la discursul de recepţie al d-lui [Rădulescu-] Motru la Academie, faţă de a cărui doctrină a naţiunii Profesorul avea să încerce una din rarele precizări în care gândirea lui se articulează direct pe aceea a preopinentului.