Hecatombe sentiniarum ovidianarum germanice imitatum, de Valentin Frank von Frankenstein

Deligitur nemo nisi cui fama secunda est,
quae simul intonuit proxima quaeque fugat

Valachice

Fiind mie bine mă cinsteşte lume
Cum fudge norocul sânt de djoc şi glume.

Felix cui sua non feci dicere amica potest

Valachice

Fericitu-i cel bărbat
Care are pat curat,
Cui nevasta poate zice
Nu am făcut, o, voinice!

Ut flerent oculos erudiere suos

Valachice

Verse măcar lacrimile
Fetele şi muierile
Nu gândi fii fără grije
Csel ce plânge nu se pise
Eximia est uirtus praestare silentia rebus
et contra gravis est culpa tacenda loqui

Valachice

Cine are minte o are să tacă
Şi când nu se cade să se nu tot grăiască.

Pollicitis dives quilibet esse potest

Valachice

Ce-i făgăduiala
Fără dăruiala
Trecătoare brumă
Fum, vânt, praf sau spume
Iară ce-i în mână
Nu este minciună

Si rota defuerit tu pede carpe diem

Valachice

Cine n-are cai şi car să meargă cu folos
Strânge bine picioarele şi umblie pe jos.

Scilicet omne sacrum mors inoportuna profanat,
Omnibus obscuras inicit illa manus.
Tendimus huc omnes, metam properamus ad unam,
Omnia sub leges mors vocat atra suas
Sed rigidum ius et inevitabile fatum.

Valachice

Câţi oameni cuprinde ceastă lume mare
Ce groaznică moarte în putere are
Muncească măcar cu tot chipul vraciul
Şi ziuă şi noapte, nu-i găseşte leacul.

Sibiu, 1679