Rondelul ţiganilor

Ţiganii merg fără-ncetare –
Nu ştiu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Împinşi de-o vecinică chemare.

Cu galbeni ochi pierduţi în zare, –
De când se ştiu, s-au pomenit –
Ţiganii merg fără-ncetare
Nu ştiu nici ei când au pornit.

Mereu ţigani, — cu mic, cu mare,
Au tot născut ş-au tot murit –
Şi tot spre visul nemplinit,
Răpiţi de-aceeaşi aiurare,
Ţiganii merg fără-ncetare.