Toată suflarea, zice prorocul,
Cânte pre Domnul peste tot locul.
Şi melcul, încă, coarne înalţă,
Ca să-l lăudăm, pre toţi ne-nvaţă.
1713
"«Ultimele însemnări...» ascund un personaj şi dezvăluie un creator. Imaginaţia debordantă, confuzia între măştile autorului,... notaţiile precise şi percutante, opiniile despre folosul sau deşertăciunea jurnalului,... transformă cartea lui Ion Iovan în cea mai fermecătoare mistificţiune a literaturii române. (George Neagoe, Cultura)"
