În rai fără tine-i moarte, e gheaţă,
Şi-n iad lângă tine, e bine, e viaţă!
Şi-n iarnă cu tine sunt toate-nflorite
Şi-n vară făr'de tine sunt toate pierite.
Tu eşti sufleţire de duhuri isteţe!
Şi-ai fi mângâiere d-ai fi cu blândeţe!
La inimi trufaşe, în trează plăcere
Cu orice mişcare. Dar ai tăcere.
"«Ultimele însemnări...» ascund un personaj şi dezvăluie un creator. Imaginaţia debordantă, confuzia între măştile autorului,... notaţiile precise şi percutante, opiniile despre folosul sau deşertăciunea jurnalului,... transformă cartea lui Ion Iovan în cea mai fermecătoare mistificţiune a literaturii române. (George Neagoe, Cultura)"
