Durda, de Nicolae Văcărescu

Primăvara se iveşte,
Să vezi, muguru frunzeşte
Şi iarba cum încolţeşte,
Codrul cată, se-ndeseşte,
Inima-mi zburdă şi creşte!

Cucul a-nceput să cânte
Nu pe crăci uscate, frânte;
Micşuneaua cam plăpândă
Altor flori miros comindă
Daleo, Doamne, ce orândă!

Roibul meu, iarna mai toată
N-a văzut vifor, nici zloată,
Că-l ţineam tot pe cătare,
Pe bere şi pe mâncare,
Vai de draga lui spinare!

Roibule, mi te găteşte,
Şalele-ţi înţepeneşte.
Să mă duci peste pripoare.
Văi şi coaste la strâmtoare,
Pre potecă făr' de soare.

Daleo, daleo, dragă durdă,
Fă-te-ncoacea, nu fii surdă!
Vin' să te-ngrijesc mai bine,
C-a-mpuiat greierii-n tine,
Daleo, durdă, vai de mine.
Oleoleo! vremea-nvitează
P-ăl cu inima vitează,
Să nu stea să se clocească,
Ci-n sânge să bălăcească,
Pomina să-şi înflorească.