O bună româncă basarabeancă (Domnica Donici)

Cei cari au cetit în necroloage ştirea că s-a stins la Chişinău d-na Domnica Donici n-au ştiut că e vorba de buna bătrână care a fost mama scriitorului Leon Donici.

Să-mi fie îngăduite câteva rânduri care privesc nu numai o viaţă de sărăcie chinuită la vrâsta când cine a muncit are dreptul la puţină odihnă asigurată, în loc de a trebui să facă apel la un sprijin care venea aşa de rar, dar fapta unei mame românce care a ştiut să păstreze în fiul ei cu un străin ce trebuia ca să nu-l despartă cu totul de neamul lui.

Fiul lui Dobronravov şi-a înscris numele în primele rânduri ale noii literaturi ruseşti. Îl interesau cazuri psihologice, probleme morale care nu se localizau în ţara lui de naştere. Dar, când Basarabia a ajuns românească, el a venit spre noi, aşa cum era, om ciudat şi fără legături cu lumea reală, şi ni-a întins, frăţeşte, mâna.

Fără o misiune plătită, redus la ce-i putea da soarta care a isprăvit ucigându-l, el a apărat la Paris, până la moarte, drepturile României.

Aşa îl va fi învăţat acasă Domnica Donici... 

14 octombrie 1936 (Vol. IV, 1939, p. 184-185.)