Cei care au creat România

Deci, nici ministru, nici deputat, nici senator, Valeriu Branişte a murit aproape în uitare.

Acum câtva timp s-a stins în Ardeal un Ioan Mihu, fruntaş al luptelor politice prin care s-a pregătit ţara cea nouă, om integru şi om de muncă, - nefiind, nici el, nimic între hotarele patriei pentru crearea căreia a crezut şi a muncit.

În Bucovina dispărea deunăzi părintele Morariu, care a fost mult timp sufletul generaţiei sale: Parlamentul român n-a avut să plângă pe un membru al său, fiindcă, deşi înscris în regulă într-un partid care oferă mandate legislative, el nu era nimic decât un funcţionar arhiepiscopal.

Acela din aceeaşi generaţie care s-a consacrat mai mult trecutului moldovenesc de mănăstiri şi biserici, preotul Dimitrie Dan, a trecut neobservat la cele veşnice.

În Basarabia, ţinuţi la o parte au fost şi sunt toţi cei cari şi-au adus aminte că sunt "moldoveni" pe vremea când aceasta era crimă. Ca simplu particular s-a dus Justin Frăţiman şi în izolare s-a desfăcut sufletul acelui om de înalte concepţii care a fost Pavel Gore. De ce ar fi util vieţii parlamentare a României un Ştefan Ciobanu?

Iar lungul şirag al nulităţilor, împestriţate cu cei mai răi români de pe vremuri, suie şi coboară calea spre Senat şi dealul Mitropoliei. Căci istoria se face, desigur, cu unii ca aceştia!

(Vol. III, 1936, p. 245 - 246.)