Autori şi scrieri

Ce producţiuni apar în această epocă?

Fiind o epocă de tranziţiune, vom afla manifestările ultime ale felului vechi de a se scrie şi manifestările timide ale vremii celei noi.

Aşa este literatura religioasă, compusă din traduceri şi de cărţi de ritual şi de cărţi religioase de citit acasă. Reprezentanţii cei mai însemnaţi ai acestei literaturi sunt: mitropolitul Veniamin Costache şi mitropolitul Grigorie.

Veniamin Costache (1768-1846) se cobora dintr-o veche familie boierească din Moldova. Din informaţiile ce se găsesc în testamentul său şi în notiţa autobiografică tipărită la finele unei scrieri (Funie întreită, Iaşi, 1831) se vede că a învăţat întâi în Academia Vasiliană din Iaşi şi apoi la mănăstirea Neamţului, că s-a călugărit la 15 ani, după dorinţa tatălui său, care se afla bolnav.

Protectorul său fu Iacob Stamate, episcopul Huşilor, care-l recomandă mitropolitului Leon (1786-1788) şi astfel ajunse Veniamin la vârsta de 21 de ani egumen la mănăstirea Sf. Spiridon din Iaşi.

Ajungând peste câţiva ani protectorul său Iacob mitropolit, Veniamin, deşi în etate numai de 24 ani, fu ales episcop de Huşi.

Aci el se ocupă de îmbunătăţirea şcoalelor şi bisericilor şi cu alte fapte generoase, care îi atraseră iubire tuturor celor ce-l cunoşteau şi-l făcură cunoscut şi simpatic în toată Moldova. Astfel se explică cum, în 1803, la moartea lui Iacob Stamati, reuşi să se ridice pe scaunul Mitropoliei Iaşilor.

În această înaltă demnitate, Veniamin dezvoltă o activitate neobişnuită şi se arătă însufleţit totdeauna de cea mai mare iubire de patrie.

În primul rând se ocupă de şcoli şi izbuti să convingă pe domnitorul Alexandru Moruzi să dea faimosul hrisov de la 24 mai 1803, care cuprindea următoarele dispoziţiuni:

a) Se instituie, pentru conducerea şcoalelor o eforie compusă din mitropolit şi doi boieri mari;

b) Se înfiinţează şase şcoli româneşti judeţene în principalele oraşe ale Moldovei;

c) şcoalele sunt deschise deopotrivă şi pământenilor şi străinilor, şi bogaţilor şi săracilor, iar pentru copiii lipsiţi de mijloace se instituie şi un număr de burse.

d) Pe lângă taxa de patru lei, percepută de la preoţi, pentru întreţinerea şcoalelor, se va lua şi din visteria ţării o sumă însemnată.

Astfel lucră el supraveghind şcoalele, ajutând pe tinerii silitori, cum au fost de exemplu Asachi şi Săulescu, pe care i-a trimis în străinătate să-şi continue studiile, în fine traducând şi tipărind cărţi necesare bisericii şi învăţământului; dar împrejurările prin care treceau ţările noastre, la începutul secolului, intrarea ruşilor în Moldova, îl siliră să demisioneze şi să stea retras până la 1812, când fu chemat de Adunare iarăşi în scaun.

Încă din primul an al funcţionării sale ca mitropolit, se gândi la organizarea învăţământului preoţesc şi întemeie seminarul de la Socola, care mai târziu luă numele de "Seminarul Veniamin" şi înfiinţă o şcoală de muzică bisericească.

Curând însă veniră împrejurări nenorocite şi pentru ţară şi pentru dânsul. Eteria grecească de la 1821 produce o teribilă anarhie şi răspândeşte peste tot jaful şi focul. Guvernul legal al ţării se desfiinţează şi conducerea statului rămâne în mâna mitropolitului, care apără drepturile Moldovei, voieşte să împiedice excesele eteriştilor, ascunde în localul mitropoliei pe cei mai prigoniţi; dar în cele din urmă este nevoit să fugă.

Întorcându-se, după stabilirea liniştii, îşi reluă cu mai multă ardoare nobilele sale îndeletniciri, dar amestecul politicii în afacerile bisericeşti îl sili să se retragă în 1842, sub Mihail Sturdza, la mănăstirea Slatina, unde muri peste patru ani, plâns de ţara întreagă, care-i apreciase meritele.

De la Veniamin Costache avem o sumă de traduceri de cărţi, unele tipărite, altele manuscrise. Ele sunt sau cărţi dogmatice sau cărţi necesare serviciului bisericesc sau lucrări de istorie bisericească. Vom cita dintr-însele:

Tâlcuirea celor şapte taine (Iaşi, 1807); Istoria vechiului şi a noului testament (Iaşi, 1824); Funie sau frânghie întreită (Iaşi, 1831); tradusă din greceşte, un tratat despre valoarea religiei şi a moralei creştine: Piatra scandelei (Iaşi, 1844), o cercetare asupra despărţirii celor două biserici creştine, a răsăritului şi a apusului; Îndeletnicire despre buna murire (Iaşi 1845).

Mitropolitul Grigorie al IV-lea Miculescu (1765-1834) a învăţat greceşte în şcoala de la Sfântu Sava, apoi a urmat limba latină şi teologia la vestita şcoală de la mănăstirea Neamţu din Moldova, unde a studiat şi Veniamin Costachi.

Chemat în Ţara Românească de către mitropolitul Dosofteiu Filitis (1793), a fost însărcinat, împreună cu părintele Gherontie, să traducă diferite cărţi bisericeşti; apoi au plecat amândoi să viziteze mănăstirile din Orient, mai ales pe cele din Sfântu-Munte. Pe acolo au aflat diferite opere pe care le-au utilizat pentru lucrările lor. În timpul călătoriei a murit Gherontie şi astfel Grigorie s-a întors singur şi s-a aşezat călugăr la mănăstirea Căldăruşani.