În răstrişte

Fireşte, sunt un biet nebun... –
Când lumea e ce este
Trăiesc ca în poveste
Şi la nimica nu sunt bun... –
Fireşte, sunt un biet nebun.

Zadarnic am copii şi casă...
Mă simt tot omul de-altădată,
Iubesc pe loc, urăsc îndată...
Fatalitatea mă apasă...
Zadarnic am copii şi casă.

Dar orice sunt, aşa cum sunt,
Tot am o mângâiere
E tainica plăcere
De-a şti că merg către mormânt,
Şi sunt acela care sunt.