Marxism amuzant

"Geometria, aşa cum se învaţă, este ştiinţa ideii burgeze de spaţiu". Nu mai ţin minte dacă această definiţie foarte nouă a unei ştiinţe foarte vechi a gândit-o serios un marxist de extremă puritate ori e numai invenţia unui adversar caricaturist. Oricum ar fi, ea ni se pare plăcută şi instructivă, pentru că rezumă pitoresc şi exact înverşunarea cu care socialiştii luptători au cultivat ideea de clasă. Să nu ne oprim însă la formula aceasta care pare glumeaţă. De dragul dreptăţii numai, trebuie spus îndată că, în clasa burgeză, s-au arătat să fie mai multe geometrii deosebite, că s-au iscat, între burgezi, contestaţii de la aceste geometrii, că prin urmare burgezii au mai multe şi diverse idei de spaţiu. Fiindcă şi Gauss, şi Lobacevski, şi Riemann au fost hotărât burgezi, ca şi Euclid; şi n-am aflat să se fi dovedit că geometriile neeuclidiene ar fi luat naştere în alte clase sociale, ca produse necesare şi specifice ale acestor clase şi din lupta lor cu burgezia. Rămâne dar asigurată burgezilor calitatea de a-şi închipui spaţiul în mai multe feluri. Deloc nu vreau să hotărăsc dacă această varietate în gândirea acelei clase este un merit sau o infamie. E sigur însă că, după tactica luptei de clase, se poate susţine, cu egală violenţă, şi una şi alta.

"Lucrătorul care mănâncă cârnaţi şi primeşte cinci franci pe zi ştie foarte bine că patronul lui e un hoţ şi cârnatul hrănitor şi plăcut. Dar sofistul burgez, cheme-se el Pierson, Hume sau Kant, zice că nu-i aşa: părerea aceea a lucrătorului este personală şi subiectivă, şi el ar putea gândi cu acelaşi drept că patronul îi vrea binele şi cârnatul e curea tocată, fiindcă omul nu poate cunoaşte lucrul în sine". Astfel denunţă, cu subtilitate, Paul Lafargue cum burgezia conspiră, sub mască filosofică, împotriva proletarului. Rusul Lenin dă mai de-a dreptul: filosofilor el le zice curat duşmani. De Mach, fizicianul şi renovatorul impresionismului filosofic al lui Hume, spune că a vândut ştiinţa cum a vândut Iuda pe Mântuitorul - filosofia lui Mach este pentru ştiinţă ce a fost sărutul lui Iuda pentru Hristos. Pe Chvolson, profesorul de fizică din Petrograd, îl face laş din banda neagră (ciornoiesotnik), fiindcă a făcut lui Haeckel nişte obiecţii de detaliu privitoare la teoria cunoştinţei. Haeckel, profesorul de biologie care a dezlegat, în sfârşit, toate Enigmele Universului, pare să se fi bucurat de aprobarea deplină şi fierbinte a fruntaşilor revoluţiei ruse.

Am avut cinstea să fiu prezentat lui Plehanov, pe când era încă Mare-Maistru al marxismului rusesc. Am avut şi durerea să-l supăr tare fiindcă nu credeam în Haeckel. Plehanov era numai credinţă, din cap până în picioare, aşa că pentru alte calităţi şi atitudini mintale nu mai era loc într-însul. Şi mi se pare că mulţi din "inteligenţa" rusească erau aşa. Pe Kant nu putea să-l sufere: filosofia lui este subiectivă (!), zicea Plehanov, şi prin urmare reacţionară.

Vorba celebră şi aparent paradoxală, că "intelectul dictează naturii legile lui" îl exaspera pe marxistul rus ca o injurie personală. "Dacă-i aşa, poftim de învie un mort cu intelectul d-tale!" - şi Plehanov râdea crispat, plin de mulţumire acră şi febrilă...

Lenin clarifică oarecum situaţia hotărând că filosofia lui Kant corespunde partidului cadet rusesc. - În cercetare mai de aproape ia un alt "inteligent" revoluţionar rus, Chuliatikov, filosofia apuseană. Filosofia nu-i lucru nevinovat, zice foarte iscusit Chuliatikov. Ea este o armă care se făureşte contra clasei muncitoare. Idei, concepte, reprezentări, simţuri, lucru în sine, fenomene, subiecte, obiecte, atribute, energii, toate acestea simbolizează clasele sociale şi raporturile dintre ele. Sunt semne convenţionale, inventate de conspiraţia burgeză. Şi, de pildă, sistemul lui Descartes prezintă lumea după tipul organizării unui atelier de manufactură. Ideea de timp la Descartes rezultă din introducerea orelor fixe pentru începutul lucrului în atelierele din secolul al XVI-lea. Lumea în concepţia lui Spinoza este un imn închinat capitalului triumfător - de aceea l-a şi dus la groapă cu atâta cinste pe Spinoza toată floarea burgeziei olandeze. Manufacturist este şi Dumnezeu aşa cum îl înţelege Leibniz. Dar mai ales Hume şi Kant sunt reprezentanţii adecvaţi ai manufacturismului în filosofie. Fiindcă în Germania capitalul nu avea încă suficientă elasticitate, Kant concepe sufletul în chip static! Ideile filosofice ale lui Mach şi ale lui Wundt simbolizează organizaţia întreprinderilor capitaliste.