Marxism amuzant

Un prieten al lui Lenin ar fi spus că marele dictator a învăţat toată filosofia burgeză în şase săptămâni. Socotind rezultatul, putem zice că timpul acesta n-a fost prea scurt; ca filosof, Lenin are evident vârsta aceasta. Te poţi întreba însă, de ce a studiat Lenin filosofia burgeză şi de ce a scris o carte de peste patru sute de pagini despre dânsa? Fără îndoială un duşman aşa perfid cum e burgezia trebuie atacat şi sfărâmat pe toate tărâmurile. Dar cred că Lenin, Chuliatikov şi oricare alţii ca dânşii, fac exces de prudenţă. Trebuie să fie cineva prea fanatic sau prea distras, ca să nu vază că burgezul însuşi face prea puţin caz de filosofie şi nu ascunde cu prea mare grijă această lipsă de consideraţie. Alarmele revoluţionarilor contra filosofiei îi par desigur burgezului surprinzătoare şi comice. Lenin denunţa o teribilă conspiraţie, şi burgezul se întreba mirat: da ce are a face? Cinstit vorbind, el nu-i cunoaşte pe aceşti tovarăşi de conjuraţie. Desigur ideologiile morale şi religioase slujesc interese, şi interesele sunt felurite după clasa socială. Dar nu toate detaliile unei ideologii se pot desface, ca firele dintr-o ţesătură simplă, de-a dreptul din structura economică a societăţii... Şi în sfârşit ce nevoie are un revoluţionar de atâtea explicaţii? Cărţi groase contra filosofiei, lucrătorului nu-i trebuie. Pentru uzul revoluţionar se poate regula la iuţeală filosofia burgeză într-o broşură sau în două trei discursuri. Iar spiritele revoluţionare mai riguroase au doar pe Haeckel; inocenţa lui filosofică este adorabilă şi simplicitatea gândirii sale e deplin curată de vicleniile filosofilor clasici, conspiratori împotriva proletariatului.

De demult socialiştii au produs, potrivit tacticei politice, şi volume groase şi broşurele. Volumul pentru intelectuali, broşura pentru lucrători. Şi adeseori ce se spunea în volum nu se potrivea întocmai cu ce se spunea în broşură. Această divergenţă a crescut până s-a dat scandalos pe faţă, în criza socialismului de după război. În faţa catastrofei imediat ameninţătoare, unii din fruntaşii mişcării şi-au adus aminte mai mult de ce era în volum, au luat atitudini moderate şi au proclamat metode paşnice; alţii s-au ţinut strict de broşura pentru lucrător - broşura era totdeauna mult mai violentă decât volumul, - şi aceştia au făcut bolşevismul. Câtă vreme criza cea mare era încă de domeniul viitorului depărtat, şefii se învoiau că lucrătorul trebuie necontenit aţâţat, ca să nu adoarmă conştiinţa proletară. Acum însă Kautsky şi alţii se miră şi se supără că mulţi lucrători europeni, dar mai ales "intelectualii" revoluţiei ruse au luat lucrul ad litteram. Mi se pare că ruşii iau totul ad litteram. Şi până la revoluţie nu cred să fi fost mai grozavi cetitori în Europa decât ruşii. Ceteau oamenii negreşit ştiinţă apuseană - că ce alta aveau să cetească? Producţia filosofică şi ştiinţifică propriu rusească era aproape neglijabilă. Cu deosebire ceteau ruşii carte nemţească. Definiţia geometriei, de la care am început vorba, a fost pusă în circulaţie de nemţi. Pare să fie o glumă; ruşii însă au luat-o probabil, ca serioasă. Ei sunt serioşi teribil.

Au fost în Rusia oameni cari au zis că trebuie radical suprimată orice legătură cu Apusul. Nu sunt deloc autoritar; n-aş fi fost în stare să opresc cu sila pe Chuliatikov, pe Lenin şi Plehanov, să cetească filosofie apuseană. Dacă însă ar fi putut fi înduplecaţi cu binişorul să nu cetească, eleganţa lor intelectuală ar fi câştigat. Pagubă nu cred c-ar fi fost pentru proletari, nici mare profit pentru duşmanii lor, din această abţinere. Mi se pare că aceşti oameni, luptându-se cu filosofia au pierdut timp, ceea ce pentru un socialist nu poate fi decât foarte regretabil. Nu vreau să socotesc că şi-au ostenit şi temperamentul în asemenea luptă, pentru că aici natura lor este de o bogăţie extremă. Din contră, temperamentul trebuie să şi-l ostenească asemene firi, cu orice preţ, ca să nu debordeze prea des. Dar de ce să şi-l ostenească tocmai cu filosofia?