Lucruri sfinte

Este doar bine cunoscut că în toate societăţile foarte prospere viaţa erotică devine, cum zic moraliştii, uşuratică: adevăratul Amor se pierde şi este înlocuit cu frivola galanterie. Fără formula moralistică, fenomenul acesta înseamnă numai că, în asemenea epoce, se slăbesc până la anulare anume norme de constrângere socială, şi viaţa sexuală apare în forma ei originară. Fiecare are atunci o duzină de iubite sau iubiţi, simultan - o sumă de duzini, succesiv. Legarea de un singur individ este un efect de constrângere exterioară, economică şi morală. Iar alegerea fatală dictată de geniul Speciei, perechea unică, ursită de natură să procreeze un anume individ, e numai o copilărie teleologică a lui Schopenhauer, care astăzi nu mai poate impresiona, cred, decât doar pe nişte literaţi agiamii. Lăsată în voia ei, şi la adăpostul unei prosperităţi, prin urmare a unei libertăţi tot mai mari, dragostea sexuală se va face asemenea celorlalte satisfacţii pur estetice. Şi "iubitul" se va turbura tot aşa de puţin că "iubita" este acum cu altul, întocmai cum era adineauri cu dânsul, cât de puţin ne turbură pe noi astăzi dacă ne gândim că altul ascultă simfonia, priveşte tabloul, ceteşte cartea pe care o ceteam noi ieri; ori mai general: că şi altul ceteşte, priveşte, ascultă, şi se bucură, prin urmare, în felul său, de acelaşi obiect de artă ca şi mine. Dintr-un antic şi rău obicei de a da prioritate masculinului, am început fraza de mai sus cu "iubitul"; cetitorul modern va înţelege că nu-mi dă prin gând să revendic pentru unul din sexe vreun privilegiu de iniţiativă, nici să închid pe celălalt în pasivitate absurdă. Reciprocitatea în asemenea stare de lucruri va fi naturală şi de la sine înţeleasă.

Este totuşi posibilă pentru omul modern îndrăgostire cu termen lung, exclusiv localizată asupra unei fiinţe. Aceasta se întâmplă, desigur, tipilor cu o viaţă internă excesivă, a căror inteligenţă şi fantezie de neobişnuită intensitate pot scoate din obiectul dragostei lor o profunziune de impresii care nu se pot seca decât într-o existenţă întreagă. Dar aceste nu sunt cazuri normale. La astfel de anomalii se gândeşte La Rochefoucauld când zice că "adevărata dragoste" e ca strigoii: toţi vorbesc de dânsa, dar prea puţini au cunoscut-o. Şi ne explică această asemuire cu observaţia strălucită că cei mai mulţi nu s-ar "îndrăgosti" dacă n-ar auzi vorbindu-se de dragoste. Perspicacităţii miraculoase a acestui om nu i-a scăpat nici această maimuţărie, cea mai deşănţată şi mai neprevăzută din câte produce constrângerea şi deformarea socială.

Eu am însă în vedere numai caractere istorice, prin urmare generalităţi umane. Din observarea acestora îndrăznesc a prezice că, de se va ajunge în viaţa erotică civilizată la un maximum de adevăr, realitatea acestei vieţi va fi foarte diversă, foarte mobilă şi totuşi paşnică, pentru că se va strămuta cu totul în domeniul estetic. Dragostea va fi atunci dezmierdare pură - adică absolut nealterată de piezişe vanităţi moralistice, deci fără îndoială mai delicioasă decât a putut fi vreodată.

Actualitatea, negreşit, e încă foarte amestecată din dulce şi amar. Dar e cel puţin interesantă, căci e plină de făgăduinţi. Altfel, profeţiile mele cum ar fi ele posibile?

*

Trubadurii ziceau femeii iubite: stăpână; şi învăţaţii au găsit toată terminologia ierarhiei feodale transpusă în lirica provensală. "Stăpâna" trubadurilor a trecut la poeţii italieni din secolul al XIII-lea, şi aici a fost, sub influenţa teologiei mistice, înălţată la gradul de înger - Angel che par dal ciel venuta. Mai pe urmă, prin reînnoirea platonismului la începutul Renaşterii, a ajuns "îngerul" cu totul transcendental: şi sublimizarea "Stăpânei" a mers aşa de vertiginos, încât Ercole Strozzi, de exemplu, îşi apostrofează dama - tocmai pe ilustra Lucrezia Borgia! - cu atributul superb: "Cauza cauzelor". Omul, desperat probabil de epitetele confraţilor, a vrut să le pună vârf la toate dintr-o lovitură, şi a ridicat, cum vedeţi, pe adorata până aproape de anulare. Dar platonismul literar a fost atunci o modă de scurtă durată. "Îngerul" însă a avut viaţă foarte lungă şi, destul de degradat (cum de obicei se întâmplă cu astfel de plăzmuiri literare), şi-a isprăvit cariera la mahala - Angel radios!