XIV. Cauzalitatea în ştiinţă şi în metafizică

15 mai 1926

1. Succesiuni aparent cauzale
2. Nemijlocirea între cauză şi efect
3. Definiţia cauzalităţii
4. Condiţionarea cauzalităţii de împrejurări. Elemente esenţiale şi elemente secundare ale cauzei
5. Acţiunea mai multor cauze
6. Cauzalitate şi funcţie
7. Caracterul aparent univoc al relaţiei de cauzalitate
8. Cauzalitatea în ştiinţă
9. Cauzalitatea simbolică

1. Analiza la care am ajuns în prelegerea de ieri, faptele acestea pe cari le interpretăm noi ca legătură cauzală n-au fost din cele mai satisfăcătoare, în sensul că rezultatele obţinute de noi (ceea ce a rămas pozitiv) nu sunt suficiente pentru ca să construim în adevăr conceptul de cauză şi de legătură cauzală propriu-zisă.

Ideea fundamentală care a dominat oarecum asupra întregei discuţiuni a fost, anume, că, într-o legătură cauzală există o aparenţă, o succesiune regulată de fenomene. Dar, dacă vă daţi bine seama, această succesiune regulată de fenomene nu este suficientă ca să îndreptăţească afirmaţiunea legăturii cauzale dintre cele două fenomene. Am vorbit şi altă dată de cazul - care este specific într-o oarecare măsură - succesiunii zilei şi nopţii, care totuşi nu îndreptăţeşte afirmaţiunea că ziua ar fi cauza nopţii sau noaptea ar fi efectul zilei. Cum se explică faptul acesta? Pentru că, vedeţi, succesiunea perfect regulată a acestor două fenomene, zi şi noapte, este absolută. De ce nu este aci legătura între ele, adică, altfel pusă chestiunea, de ce nu putem afirma că ziua este cauză a nopţii sau noaptea, cauză a zilei, ca atunci când afirmăm, de pildă, că scânteia electrică este cauza disocierii unui anumit lichid, cuprins într-un aparat oarecare? De ce [o] anume secvenţă într-un asemenea caz însemnează cauzalitate şi de ce în alt caz nu însemnează? Cu alţi termeni pusă problema, când este valabil: post hoc, ergo propter hoc, cum ziceau scolasticii? Să analizăm cazul zilei şi nopţei.

Ce este, propriu-zis, zi şi noapte? Zi este o anumită distanţă de timp, noapte este o altă distanţă, o altă porţiune de timp. Ziua urmează nopţei. Are vreun sens afirmaţiunea aceasta? Este ziua un fenomen şi noaptea alt fenomen? Zi însemnează o anumită porţiune de timp, în care se întâmplă anumite lucruri; noapte, iarăşi o porţiune de timp, în care se întâmplă iarăşi anumite lucruri. Zi şi noapte însă nu sunt ele însele, în ele însele, realităţi, ci zi şi noapte au ceva comun: sunt anume o porţiune de timp, ambele. Dacă noi am face abstracţiune de tot ceea ce se întâmplă ziua, de tot ceea ce se întâmplă noaptea, într-un anumit moment al realităţii, al istoriei, să zicem la 22 martie, zi şi noapte nu s-ar mai deosebi. Dacă am scoate, prin urmare, conţinutul acesta al zilei şi al nopţii şi am lăsa numai forma în care are loc acest conţinut, într-un anumit moment, zi şi noapte nu s-ar mai deosebi. Prin urmare, vedeţi, zi şi noapte nu sunt două fenomene, nu sunt două evenimente cari să aibă o însemnătate prin ele însele, ci zi şi noapte sunt, propriu-zis, denumiri colective pentru o întreagă serie de evenimente. Ceea ce fundează noaptea este lipsa de lumină, ceea ce fundează ziua este prezenţa luminii; prezenţa de lumină şi lipsa de lumină, cari sunt întovărăşite, evident, de toate consecinţele lor, de pildă, procesul de asimilaţie, se întâmplă într-un fel în timpul când este lumină şi în alt fel când nu este lumină. Procesul de creştere se întâmplă într-un fel când este lumină, în alt fel în lipsă de lumină. Dar caracteristic acestor două fapte, zi şi noapte, nu sunt ele însele, faptele, ci un acelaşi proces comun: prezenţa luminii şi lipsa acestei lumini. Atunci, care este pricina prezenţei şi a lipsei de lumină? Nu care este pricina zilei şi a nopţei, cum se leagă ele între ele, pentru că zi şi noapte, propriu-zis, nu sunt evenimente, cum am arătat, ci sunt numai porţiuni de timp goale, în care se întâmplă anumite evenimente, care evenimente sunt hotărâtoare, dătătoare de seamă, definitorii pentru respectivele porţiuni de timp goale.

Atunci, prin urmare, problema succesiunii zilei şi nopţei se pune în altă formă, în forma, anume, a prezenţei şi a lipsei de lumină, şi, în cazul acesta, evident, putem să punem întrebarea dacă sunt în legătură cauzală sau nu. Dar, aşa pusă întrebarea, adică aşa transpusă cestiunea, pe fapte, nu pe forme goale, întrebarea este cam aşa: există vreo legătură între prezenţa unui fapt şi lipsa acelui fapt? Evident, în cazul acesta nu mai poate să fie vorba de nici o legătură cauzală, pentru că prezenţa şi lipsa unui fapt nu sunt două fenomene deosebite. Când eu asist la un fenomen şi constat că fenomenul acela nu mai există, nu însemnează că am două fenomene deosebite. Existenţa şi neexistenţa nu sunt două fenomene; existenţa este pur şi simplu existenţă, iar neexistenţa este lipsa existenţei, care nu poate să fie considerată ca fenomen.