Camil Petrescu

Abia când dăm peste un pod care arde mocnit, când vedem pustiul pe care-l întâlnim, sate după sate, alt pod care arde, înţelegem despre ce e vorba în realitate. Orişan zâmbeşte trist, cu înţeles amar, când ocolim prin vad:

- Nu mai am speranţe de întoarcere.

de Camil Petrescu

Online prin amabilitatea Editurii Fundaţiei Culturale Române, 2002